duminică, 27 mai 2012

Izvorul Apei Vieţii






Pentru spiritul uman, Pământul este o mare şcoală. Aici, el trebuie să se dezvolte până ce va ajunge la acel grad de conştiinţă, care-l va conduce la eliberarea definitivă de influenţa terestră şi la ridicarea continuă spre acele înălţimi luminoase, care îi vor permite să poată intra în Paradis ca spirit omenesc autoconştient.

Totuşi, evoluţia spiritului omului către autoconştienţă – evoluţie care comportă numeroase trepte, precum şi asimilarea strict necesară a vastelor cunoştinţe despre Creaţie – nu poate fi obţinută într-o singură viaţă.

În acest scop spiritul omului trebuie să revină de mai multe ori pe Pământ şi să se încarneze în corpuri umane.

Adesea, unele fiinţe omeneşti se regăsesc împreună în cursul diferitelor vieţi terestre şi când întâlnim pe unul sau pe altul care ne sunt necunoscuţi, avem impresia fugitivă că i-am cunoaşte totuşi de mult timp; acelaşi lucru se întâmplă şi cu ţinuturi şi locuri precise.

Trebuie luat însă în consideraţie faptul că evoluţia fiinţei omeneşti de pe Pământ către maturitatea spirituală nu poate fi prelungită la nesfârşit; cu atât mai mult, ea nu poate fi întreruptă în mod arbitrar pentru a fi reluată mai târziu.

O plantă nu îşi întrerupe în nici un caz creşterea sa continuă pentru a o relua ulterior, ea dezvoltându-se neîntrerupt spre maturitate în acel interval de timp programat, care i-a fost acordat de către Creator.

Această lege a naturii este valabilă în mod egal şi pentru creşterea spirituală a omului care, la fel ca şi planta, este şi el un produs al Creaţiei.

În cadrul marii şcoli a omenirii, fiinţei omeneşti îi este de asemenea acordat un anumit interval de timp, în cursul căruia va trebui să atingă punctul culminant al evoluţiei sale spirituale.

Ori, acest punct culminant a sosit! El este determinat de marea cotitură cosmică, ea însăşi în raport cu actuala fază de maturitate a Creaţiei.

Această mare cotitură cosmică este însoţită de o ultimă lărgire a cunoştinţelor despre Creaţie, care merg până la cunoaşterea Sfântului Graal! Existenţa sa reală este confirmată şi explicată de Abd–ru–shin în Mesajul Graalului, intitulat „În Lumina Adevărului”.

Pe parcursul mileniilor, de mai multe ori, existenţa Graalului în planul spiritual a fost anunţată până şi pe Pământ. Totuşi, această revelaţie a fost într-atât de depreciată la nivel terestru de către intelectul omenesc, încât adevărata sa origine a rămas obscură şi confuză, astfel că aspiraţia deschisă către ceea ce este elevat şi curat – noţiuni inerente Graalului – nu a mai putut să se nască în sufletul oamenilor.

În timpul lui Iisus, fiinţele omeneşti nu erau încă pregătite pentru a primi cunoaşterea Graalului. Acest fapt a fost exprimat de Iisus prin următoarele cuvinte: „Mai am încă multe să vă spun, dar nu le puteţi înţelege acum. Iată când va veni Acela, Spiritul Adevărului, la tot adevărul vă va povăţui”. (Ioan 16,12-13). Aici, Iisus a numit pe Fiul Omului anunţat de El, drept „Spiritul Adevărului”.

Fiinţa omenească trebuie să se familiarizeze, puţin câte puţin, cu ideea că totul a fost format, nu numai pe Pământ, ci – în mod egal – şi în regiunile supraterestre, în care însă este vorba de creaţii mai subtile, mai uşoare.

Pământul, în mod sigur, nu este decât reproducerea cea mai grosieră a modelelor supraterestre deja existente, modele care sunt cu mult mai perfecte şi mai frumoase decât formele care ne sunt vizibile.

Sfântul Graal există în mod efectiv. Acesta este o cupă ce se află în Cetatea Graalului, situat în planul spiritual cel mai elevat – Creaţia Primordială – la limita Sferei Divine.

Cetatea Graalului este unicul punct de legătură între Creaţie şi Dumnezeu; s-ar putea spune, în mod egal, că acesta este locul de transmitere a Forţei iradiante provenind din Sfera Divină.

Asemănător unor pulsaţii, care se produc de la începutul Creaţiei şi într-un ritm etern, acest curent de Forţă spirituală se revarsă în întreaga Creaţie pentru menţinerea şi reînnoirea sa.

La fel ca şi inima care trimite sângele în întregul corp prin pulsaţii, la intervale regulate şi repetate în mod continuu, Forţa se revarsă în Creaţie o dată pe an, în ziua Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile). Este ziua în care Forţa se revarsă prin intermediul Sfântului Graal.

Spiritul uman trăieşte şi el, de asemenea, prin această Forţă; din nefericire, el a folosit-o mai ales într-o manieră greşită şi a utilizat-o în scopuri rele. El a devenit astfel cel mai mare perturbator în această lume.

Odinioară, apostolii au trăit într-un fel cu totul deosebit această pogorâre a Forţei, adică reînnoire anuală a Forţei, pe care Iisus le-o anunţase.

În Revelaţia (Apocalipsa) primită pe calea spirituală, Ioan a descris, într-un limbaj metaforic, multe fapte, locuri şi personaje legate de Graal. Ochiul său spiritual a perceput, într-un mod figurat, evenimente extraordinare care s-au desfăşurat şi care, drept urmare, se vor derula din Înălţimea Sferei divine şi până jos, în întunecimile cele mai profunde.

Astfel, el a denumit Cetatea Graalului, situată în planul spiritual, ca fiind „Templul lui Dumnezeu”(11,19;15,5).

Ori, „izvorul apei vieţii” – citat în cap.21, verset 6 – este însuşi Sfântul Graal!

De altfel, pe cât de neobişnuită poate să apară această nouă cunoaştere, cel care cercetează nu se va putea reţine să nu se preocupe în mod serios de toate aspectele respective, dat fiind faptul că a sosit timpul aflării lor.

Adevărata cunoaştere privind Graalul va marca din punct de vedere spiritual noua epocă ce survine acum, odată cu actuala turnură cosmică. Graţie acestei cunoaşteri, spiritul uman va deveni capabil să primească la momentul determinat şi în mod conştient Forţa care se revarsă din Sfântul Graal, Apa Vieţii. El o va primi cu recunoştinţă, pentru binecuvântarea şi pentru bucuria tuturor făpturilor din întreaga Creaţie.

Cuvintele din Apocalipsa lui Ioan sunt deci pline de promisiuni: „Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul; celui însetat îi voi da în dar apă din izvorul vieţii”. (21,6)

„Cel însetat să vina şi cel ce doreşte, să ia din apa vieţii în dar!”. (22,17)

Acela care va folosi cum trebuie această Forţă provenită din Sfântul Graal, va vedea deschizându-se Porţile Raiului şi îi va fi dat să primească coroana vieţii (Apoc.2,10), care îi va permite să existe etern.

Noi ne aflăm acum în inima unuia dintre finalurile cele mai importante din Apocalipsă – din revelaţia lui Ioan: suntem deja în turnura cosmică care aduce Judecata universală!

Evenimentele tulburătoare, imposibil să mai fie împiedicate, cât şi o mulţime de semne, ne-o demonstrează fără nici un dubiu.

Ca urmare a greşelii oamenilor, greşeală care se întinde pe mii de ani, lumea a ieşit din făgaşul ei şi numai singur Dumnezeu mai are posibilitatea să–i restabilească echilibrul.

Însă, în acest haos şi în această disperare, Graalul aduce, din înălţimile luminoase, ajutor şi salvare.

În mijlocul distrugerii întregului rău, Graalul transmite însă Forţa necesară reînnoirii şi reconstrucţiei.







sursa: http://www.graal.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu