sâmbătă, 12 mai 2012

Misterele Ceahlaului - muntele lui Zamolxis









Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis



Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.

.


Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos
.

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri. Legenda spune ca Dochia, frumoasa fiica a lui Decebal, a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului. Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.









.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile
.

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.












.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata

.

La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau.












.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri
.


In vara anului 2007, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.








preluat de la: http://romaniaesoterica.blogspot.com




multumesc EM !

Un comentariu:

  1. Din: "Zamolxiada dupa Vitigis, vraciu si lautaru" (www.babelink.us)
    16. Vitigis cere voie sā îi oblojeascā pe machedoni
    Şi se ridica din acea cāldare a morţii un geamāt al rāniţilor de ajungea pânā sus la noi pe creasta dealului. A dat atunci Māria Sa Toxaris un ordin ca oştenii traci sā cobuare între iei şi sā le taie gâtlejurile rāniţilor. Cāci acesta iera datina la rāzbel, sā nu laşi, adicā, inimic în urmā ca sā nu’ţi împlânte cumva un cuţit în spate.
    S’a resucit ceva în mine atunci, şi am fecit un pas în faţā, am cādut în genu în faţa regelui nostru şi i’am dis,
    - Māria Ta, aminteşte’ţi cum îţi dice etnia! Cāci noi toţi cu drept cuvânt te ştim cu numele de Toxaris Cel Drept şi Bun.
    – Ce vrei sā dici, Vitigis? s’a fruntat Māria Sa.
    – Māria Ta, cāpetenia machedonilor a aruncat armele şi s’a pus rob în mâinile tale. Iar rāniţii aşa de zdrobiţi se aflā cā nu ne mai pot face nici un reu. M’ai chemat aici sā mā aţin deoparte cu o sutā dintre cei mai meşteri preoţi ktistai, ca sā lecuim rānile oştenilor noştri. Dar, mulţumitā lui Dumnezeu şi priceperii tale, oştenilor noştri de abia dacā li s’a scrântit ici şi colo câte o gleznā. Îngāduie’mi aşadar sā îi îngrijesc pe machedoni în locu lor.
    – Ai înebunit, viezure? s’a holbat Radagaiso la mine. Veneticii iştia sunt veniţi în pradā, sā fure şi sā occidā. Nu ştii tu cuvântu vechi cum cā dacā dai o mânā de ajutor adi, vei gāsi un om nerecunsocātor mâine? Ai vroi tu amu sā îi oblojeşti pe aişti occigaşi ce habean mâinile pātate de sanguis trac?
    – Asta vreau, am dis io. Cāci ne sunt unii din aceşti venetici veri de apruape şi au fost sagitaţi cu venin, arşi cu foc, şi striviţi cu bolovani, de nu mai pot iei prāda pe nimeni. Şi le’a fost de ajuns.
    – Aşa ne învaţā Zamolxe, Viezure?
    – Aşa ne învaţā, Māria Ta.
    – Şi ne dice Fiu Cerului cā bine ie sā cruţām pe cei veniţi în pradā?
    – Când nu ne mai pot face reu, aşa dice, Māria Ta.
    S’a gândit Māria Sa ce s’a gândit, apoi a dat din cap cā da.
    – De când ie lumea lume, le tāiem noi gâtlejurile rāniţilor inamici veniţi în pradā. Şi nimic bun nu a ieşit din asta vreodatā. Sā încercām şI ce dice Cel ce Ridând s’a Nescut. Du’te, deci, în vale cu ktistaii tāi şi fāceţi’vā meşteşugu cum ştiţi mai bine. Puate sā vrea Dumnezeu ca ceva bun sā iasā din îndurarea nuastrā.
    Am coborât io, aşadar, cu ktistaii jos, în fundu cāldārii. Ne’au vidut machedonii coborând, şi au închis ochii aşteptându’şi muartea. Cāci dreptatea habea Radagaiso cā dacā ar fi remas traci reniţi pe un câmp de luptā din Machedonia, iei, machedonii le’a fi teiat gâtu. Dar, spre mirarea lor, noi i’am tras pe rāniţi dintre flācāri, i’am scos de sub bolovani, şi i’am dus pe un deal din apropiere unde puteam în linişte sā îi curām. Au incipit deci vracii traci sā le cureţe rānile şi sā’i ungā cu unsorile potrivite pentru fiecare soi de ranā, când un tinerel care sângera la carnea de la un picior i’a strigat unuia dintre ktistai,
    - La mine sā vii mai întâi, cāci mā cheamā Perdiccas, ca pe strāmoşu meu, întemeietoru etniei machedonilor, şi îmi curge’n vine sanguis de prinţ.
    Io am tacit şi duar am subrâs într’o laturā, dar tineru ktistai cāruia i se adresase s’a înturnat la iel, l’a privit lung, şi i’a dis,
    - Noi, aici în Tracia, nu curām prinţi, nici pauperi, ci rāni. Şi ne spune legea meşteşugului nostru cā mai întâi şi mai întâi trebuie sā curām cele mai rele rāni. Aşa cā, prinţule, la tine o sā ajungem la urmā, cāci vād cā nu de la rana ta ţi se va trage muartea, ci duar de la prostie sau de la soberbie.
    Şi aşa de bine i’am curat de rāni pe prinşii machedoni, cā nici unu dintre iei nu a pierit. Şi i’am adepostit pe reniţi în chiar corturile remase de la maimarii lor.

    RăspundețiȘtergere