marți, 22 mai 2012

Suflete Pereche - reincarnare si astrologie




Ce este omul? Din ce este el compus? Este sufletul muritor? Dar spiritul? Toate aceste sunt întrebări pe care oamenii cu un anume nivel de educaţie sau cu porniri native mai filozofice şi le pot pune, într-un anume moment al vieţii lor.

Toate credinţele importante ale omenirii susţin că omul pe Pământ este compus dintr-o parte materială şi din una imaterială, non fizică. Partea materială este evidentă şi aceasta înseamnă trupul format din carne, oase, muşchi, substanţe minerale şi care se dezvoltă potrivit unui tipar genetic, ajunge la maturitate şi apoi involuează, degenerează şi dispare prin moarte. Partea imaterială este compusă din suflet şi/sau spirit. Mulţi cercetători şi reprezentaţi ai diferitelor credinţe au păreri diferite asupra sufletului şi spiritului, iar majoritatea oamenilor obişnuiţi consideră că înseamnă acelaşi lucru sau nu pot spune cu precizie ce le deosebeşte.

Cei mai mulţi spun că sufletul include mintea conştientă şi subconştientă, emoţiile şi voinţa şi este cel care dă personalitate omului, îl defineşte ca fiinţă unică(două trupuri la fel pot exista în cazul gemenilor univitelini care provin din oul rezultat din acelaşi ovul şi acelaşi spermatozoid). Deci sufletul se hrăneşte cu gânduri şi emoţii şi este însăşi esenţa unei persoane. Aristotel spune că există 3 niveluri de suflete încarnate în plante, animale şi oameni. Tot el spune că sufletul încetează să mai existe după ce corpul fizic moare. Interesantă este şi abordarea sufletului în jainism, una din cele mai vechi religii şi filozofii a lumii datând din India antică(cu 1500 de ani înainte de Hristos). Jainiştii consideră că toate fiinţele au suflet etern, care nu moare, începând d ela pietre, apa, focul, pietrele, cele mai mici insecte, plantele şi animalele. Toţi jainiştii, monahi sau mireni, sunt vegetarieni şi adepţi a non violenţei totale. Foarte interesantă, fiind şi precursoare a teoriei karmei este împărţirea sufletelor, care reprezintă însăşi esenţa vieţii, în funcţie de gradul lor de dependenţă de ciclul reîncarnării:

Suflete de-a pururi fericite
Suflete eliberate care nu se vor mai naşte din nou
Suflete aservite materiei şi prinse în ciclul reîncarnării, care continuă să se nască şi să moară Conceptul sufletului şi a spiritului a fost abordat de nenumăraţi filozofi, teologi şi doctrine de-a lungul timpului, unii considerând că el este muritor şi că numai spiritul este nemuritor sau există două feluri de suflete împărţite la fel în muritor şi nemuritor. Nici în ceea ce priveşte sediul material al sufletului nu există o unitate de păreri, singurul lucru este că el se află în contact cu corpul uman: unii susţin că sediul sufletului se află în moarte şi, de aceea „Cartea egipteană a Morţilor” descrie judecarea sufletului după moarte, prin cântărirea inimii mortului. Alţii consideră că sufletul se află atât în inimă, cât şi în „cavităţile” creierului, căci el reprezintă şi gândurile şi voinţa omului. Cei care vor să studieze mai mult pot să-l citească pe Pitagora, Platon, Aristotel, Epicur, Paracelsus, Freud şi mulţi alţii, precum şi să studieze doctrinele diferentelor curente religioase.

Spiritul (numit mai ales în religia catolică) sau duhul (aşa cum îl regăsim la ortodocşi) este suflarea Divină, o legătură pusă de Creator între trup şi suflet şi prezentat în Biblia ortodoxă ca o funie de argint ce le uneşte. Se pare că sufletul are o natură plasmatică, cu o formă umanoidă şi având o temperatură de 35-40 de grade. El poate exista şi fără trup, atât timp cât Dumnezeu doreşte. Renumitul clarvăzător american Edgar Cayce spune că spiritul este Forţa Vieţii, cea care ne poate menţine sănătoşi şi înfloritori, iar sufletul este adevăratul nostru Sine, singurul care nu poate involua, regresa, el având doar şansa evoluţiei. Pentru că numai sufletul continuă să trăiască, chiar dacă în alte trupuri cum spune conceptul reîncarnări sau într-o altă lume cum spune religia creştină. Ceea ce are un început, are şi un sfârşit. Sufletul tău este o parte a începutului şi a sfârşitului şi prin urmare este una cu Forţele creatoare sau cu Dumnezeu.

Deşi dăm atât de multă importanţă trupului, contactului fizic şi aspectului nostru, conexiunile spirituale, de la suflet la suflet sunt cele care ne fac să ne simţim bine sau ne provoacă suferinţe. Trăim într-o „mare” de suflete şi permanent interacţionăm unele cu altele, cu unele mai intens, cu altele fără vigoare, cu unele pentru mai mult timp, cu altele doar accidental. Ne stimulăm, ne vindecăm, ne sprijinim evoluţia. Pe de altă parte, alte suflete ne golesc de energie, ne fac să dăm ce e mai rău din noi, ne îmbolnăvesc la nivel mental, psihic sau fizic.

Sufletele s-ar putea clasifica în 4 categorii:
Suflete-indiferente: aceasta este o denumire un pic forţată, căci schimbul de energie se produce chiar şi cu sufletele cu care intrăm în contact pentru un timp foarte scurt şi la nivel superficial: oameni cu care venim în contact accidental la un ghişeu, în autobuz, într-o excursie/concediu, etc.
Grupuri de suflete: sunt suflete care sunt în preajma noastră pentru mai mult sau mai puţin timp, dar cu care schimbul de energie este semnificativ: părinţi, fraţi/surori, copii, iubiţi/iubite, prieteni, colegi de şcoală şi de serviciu
Suflete-însoţitoare: aceasta presupune o relaţie în care gradul de apropiere, de intimitate şi implicit schimbul de energie este mult mai mare: iubitul sau iubita cu care avem o relaţie deosebită (ca durată sau/şi intensitate măsurată în efectele ei asupra noastră), soţul/soţia, câteodată un părinte şi un/o prieten/ă cu o relaţie extrem de strânsă
Suflete-gemene: aceasta presupune existenţa unor suflete care se completează ca două jumătăţi ale unui întreg, care rezonează unul cu celălalt la un nivel extrem de profund, de spiritual
Grupurile de suflete, sufletele însoţitoare şi sufletele-gemene se mai numesc şi suflete-pereche, la modul general.

Reîncarnarea nu se face la întâmplare, ci venim cam în acelaşi grup de suflete, rotindu-ne între noi în diverse ipostaze: odată jucăm rolul iubitului/iubitei, al soţului sau soţiei, al fiului/fiicei, prietenului sau duşmanului, şefului care ne scoate din minţi, al unui coleg de serviciu ş.a.m.d. Cel mai uşor se pot vedea aceste legături karmice între membrii aceleiaşi familii atât de astrolog şi chiar de persoane cu spirit de observaţie. Uneori unul din părinţi şi copilul sunt în aceeaşi zodie sau Soarele unuia este în aceeaşi zodie cu Ascendentul sau Luna altuia. Sunt familii în care predomină o anumită zodie şi chiar noii veniţi, rudele prin alianţă, au zodii care se regăsesc în familia în care intră. Am întâlnit situaţii când copilul adoptat are aceeaşi zodie cu a mamei sau alte aspecte planetare care fac legătura între el şi părinţii adoptivi. Din punct de vedere spiritual şi karmic, există legături la fel de puternice între copiii adoptaţi şi părinţii care îi înfiază şi chiar şi cu bunicii care îi cresc.

Există posibilitatea de a afla chiar din astrograma natală, unde vom avea întâlniri karmice cu alte suflete. Planeta care joacă rolul cel mai important este Saturn, care este adesea numită şi „generalul karmei”, el semnificând chiar timpul, cel care ne dă posibilitatea să ne întâlnim şi să ne reîntâlnim sufletele cu care avem relaţii speciale(în bine sau rău). Poziţia în casă(o zonă a horoscopului ce desemnează un anumit domeniu de viaţă) a lui Saturn arată în ce domeniul al vieţii se va întâlni lecţia karmică, iar când acesta indică o relaţie se poate deduce ce categorie de persoană va fi implicată. Nu numai această poziţie a lui Saturn este un indiciu, ci şi aspectele pe care le face el cu alte planete personale (Soarele, Luna, Mercur, Venus sau Marte) pot să facă acelaşi lucru şi cele mai puternice sunt conjuncţiile lui Saturn cu acestea. Pentru unele situaţii şi semnul zodiacal în care se află Saturn poate oferi indicii preţioase.

Avem următoarele situaţii posibile de (re)întâlniri karmice cu suflete-pereche care desemnează pe:

Mamă: Saturn în Rac; Saturn în casa IV(a mamei); Saturn în aspect cu Luna
Tată: Saturn în Leu; Saturn în casa X(a tatălui); Saturn în aspect cu Soarele
Frate/soră: Saturn în casa III(a fraţilor); Saturn în aspect cu Mercur
Copil: Saturn în Leu; Saturn în casa V(a copiilor)
Soţ/soţie: Saturn în Balanţă; Saturn în casa VII(pentru ambele sexe); Saturn conjunct cu Junona(asteroidul căsătoriei); Saturn în aspect cu Luna(pentru un bărbat); Saturn în aspect cu Soarele(pentru o femeie)
Iubit/iubită: Saturn în casa V(este şi casa iubirii); Saturn în aspect cu Venus(pentru un bărbat); Saturn în aspect cu Marte(pentru o femeie)
Prieten/ă: Saturn în Vărsător; Saturn în casa XI(a prietenilor)
Coleg de serviciu: Saturn în casa VI(a serviciului)
Cu un şef: Saturn în casa X(a carierei şi conducătorilor)
Cu un profesor: Saturn în casa III(studiile generale şi liceale); Saturn în casa IX(studiile superioare)

Un singur astfel de indiciu nu este totuşi suficient pentru a spune dacă relaţia cu mama, soţul, iubitul, etc este una între suflete-gemene, căci pentru aceasta e nevoie de o analiză detaliată atât a astrogramelor celor doi, cât şi a conexiunilor care se formează între punctele importante şi între planetele din astrogramele respective. Personal, din studierea compatibilităţii a peste 500 de cupluri, am întâlnit doar... 5 cupluri care pot fi considerate ca reprezentând această categorie retrânsă, ceea ce reprezintă un procent de numai 1%, care arată că această întâlnire este una extrem de rară, dar şi extrem de puternică.





preluat de la: http://www.zodii.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu