luni, 2 iulie 2012

Nu confundati exotismul cu spiritualitatea! - Omraam Mikhael Aivanhov





Din ce în ce mai mult, ţările occidentale sunt invadate de Învăţăminte venite din Orient. Nu sunt eu cel care voi nega valoarea acestor Învăţăminte şi acestor discipline milenare. Toate marile religii şi filozofii ale Indiei, Tibetului, Chinei, Japoniei, au fost vârfuri ale gândirii şi spiritualităţii. Dar ceea ce pun eu la îndoială este eficacitatea acestor “yoga” pentru occidentali, dat fiind mai ales modul în care ei îl practică, chiar dacă sunt hinduşi, tibetani sau japonezi care vin să-i înveţe. Eu văd că, pentru majoritatea dintre ei, aceasta rămâne exterior, superficial. Cum pot ei să-şi imagineze că practicarea câtorva asane (poziţii), mudre (gesturi) şi recitarea a câteva mantre îi vor transforma? Unii vor spune că erau poziţii ale lui Buddha când el medita sub smochin şi că el a primit iluminarea. Este posibil, dar trebuie luat în considerare ce fiinţă era Buddha. Nu poziţiile pe care le-a luat, gesturile pe care le-a făcut, l-au făcut să fie Buddha, ci calităţile sale excepţionale, iar acestea, s-ar fi manifestat oricare ar fi fost poziţiile pe care le-ar fi luat.

Eu nu spun că anumite poziţii, anumite mişcări nu contribuie la a sensibiliza omul la curenţi în mod particular benefici sau puternici, dar nu acesta este esenţialul. Dacă omul nu are în el veritabile dispoziţii pentru Viaţa spirituală, nici un exerciţiu nu va putea acoperi această lacună.

În Viaţa spirituală este important să iei cunoştinţă de necesitatea activităţii cu cele două Principii: a şti când trebuie să fiţi receptivi şi când trebuie să fiţi emisivi, când trebuie să proiectaţi curenţi şi când trebuie să-i atrageţi. Dacă oamenii trăiesc în dezordine, dacă sunt crispaţi, dezaxaţi, bolnavi, este pentru că ei n-au înţeles bine cum să lucreze cu aceste două Principii, cum să le echilibreze, cum să le ajusteze.

Nu trebuie să vă lansaţi într-o practică spirituală sub pretextul că ea a devenit acum la modă. Zen-ul, la fel ca toate diferitele sorturi yoga, este o disciplină foarte veche pusă la punct de fiinţe de o excepţională elevaţie, dar care nu mai sunt practicate în acelaşi spirit nici chiar în ţările lor de origine. Şi găsesc că mai ales modul în care occidentalii se aruncă asupra acestora este destul de îngrijorător. Deoarece este o iluzie să crezi că fără o ştiinţă precisă, privitoare la structura omului şi a raporturilor sale cu Universul, fără anumite reguli de viaţă foarte stricte, fără un înalt ideal de iubire şi de fraternitate, câteva poziţii vă vor permite să obţineţi mari rezultate spirituale. Este o iluzie tot atât de mare ca şi aceea de a crede că, mergând în fiecare duminică la slujbă, îngenunchind, luând apă sfinţită, făcând semnul crucii şi primind împărtăşania, un creştin va fi vizitat de Duhul Sfânt.

Practicile religiilor creştine atrag din ce în ce mai puţini occidentali, care-şi imaginează că fac dovadă de o mai mare spiritualitate urmând un Învăţământ oriental. Ei bine, să ştiţi că puteţi fi încă un mare spiritualist, rămânând creştin şi că, din nefericire, puteţi să practicaţi tot felul de yoga fără a atinge niciodată Spiritul.

Aveţi o portocală; Ştiinţa şi toate sistemele filozofice vă vor explica o mulţime de lucruri referitoare la ea: originea, elementele chimice care o compun, greutatea, forma, proprietăţile sale, diferitele moduri de a o utiliza, simbolistica ei etc… Teoretic ei ştiu totul, dar uită esenţialul: uită să o guste! Iar eu care nu cunosc nimic din toate acestea, eu mănânc portocala şi mă desfăt zi şi noapte, Deci, faceţi şi voi la fel: fiţi mai puţin erudiţi, mâncaţi!

Dar când vor să se angajeze pe drumul spiritualităţii, oamenii nu ştiu să se debaraseze de acest obicei universitar care constă în acumularea de cunoştinţe, în voinţa de a se informa, de a atinge şi de a fi la curent cu totul, fără a practica, niciodată, o activitate asupra sinelui. Bineînţeles, graţie acestei curiozităţi, umanitatea a ajuns să facă gigantice progrese intelectuale. Dar pentru Viaţa spirituală este o atitudine foarte dăunătoare.

Pentru a practica o adevărată activitate spirituală trebuie să vă ţineţi de o Filozofie, de un sistem şi să-l aprofundaţi; altfel, cu organismul psihic se va petrece exact ceea ce se petrece cu cel fizic. Dacă mâncaţi tot felul de alimente bizare deveniţi bolnavi şi vomaţi. În acelaşi mod, “stomacul” psihic poate avea o indigestie din cauza a tot ceea ce voi îi daţi să înghită, pentru că ce vreţi să facă el cu un amestec de Tradiţii egiptene, hinduse, tibetane, chinezeşti, gnostice; aztece, la care mai adăugaţi teosofie, antroposofie sau mai ştiu eu ce? Dacă măcar aţi avea o structură mentală suficient de solidă pentru a şti cum să vă conduceţi în mijlocul a toate acestea! Dar majoritatea nu-şi poate face nici măcar o idee clară asupra unui singur sistem filozofic, şi iată-i că amestecă totul: kabala, zen-ul, druizii, alchimia, katarismul, francmaso-neria, tarotul!…

Eu văd chiar printre voi unii care sunt pregătiţi să accepte cântecele şi gesticulaţiile oricărei Tradiţii, fără a-şi da seama că, executându-le, vor sfârşi prin a evoca tot felul de Spirite întunecate. Şi este trist, deoarece aceasta dovedeşte ca dacă eu nu mai sunt aici pentru a veghea, vă veţi lăsa îmbarcaţi nu contează unde: primul venit care vă va epata prin gesturile sale şi ceremoniile magice, va fi cel pe care-l veţi urma fără a raţiona, fără a reflecta unde vă pot duce toate acestea. Nu înseamnă că trebuie să adoptăm anumite practici sau ritualuri pentru că ele sunt cunoscute şi au devenit la modă în Occident, ca vooduu-ul, de exemplu. Ca ele să rămână în triburile lor, în insulele lor, eu nu am nimic împotrivă, dar nu vreau aceasta în Fraternitatea Albă Universală.

Mulţi la ora actuală acuză spiritualitatea că dezaxează oamenii. Dar nu este greşeala spiritualităţii dacă oamenii se încăpăţânează să nu dorească să înţeleagă faptul că ea nu este un târg unde se găsesc tot felul de atracţii, chiar şi atracţiile cele mai periculoase, ca drogul, magia neagră sau erotismul. Adevărata spiritualitate, să o înţelegeţi bine, este de ajuns să fiţi voi înşivă expresia Învăţământului divin pe care îl urmaţi.

Eu nu neg că este interesant sau chiar util să cunoşti toate tentativele pe care oamenii le-au făcut timp de secole şi milenii pentru a străpunge misterele Universului şi a se apropia de Divinitate, dar acest lucru nu este suficient. Din moment ce aceste Religii şi aceste sisteme filozofice nu vorbesc decât de splendoare, de perfecţiune, trebuie să faceţi un efort pentru a realiza acest ideal. Când se văd unii pe cale de a ţine discursuri asupra grandorii şi înţelepciunii iniţiativelor din trecut, pe când este atât de evident că ei înşişi au rămas mici, meschini, slabi şi incapabili de a conduce în mod raţional viaţa lor, rămâi stupefiat. Cum de nu-şi dau ei seama cât sunt de ridicoli şi că nu aceasta este spiritualitatea?

În sanctuarele trecutului, Iniţiaţii nu-i supraîncărcau pe discipolii lor cu cunoştinţe. Ei le revelau doar câteva Adevăruri esenţiale şi rămânea discipolilor să le trăiască şi să se impregneze cu ele. Maeştrii puneau în aceste cuvinte toată iubirea lor, tot sufletul lor, tot Spiritul lor, iar discipolii le luau, le gustau, le absorbeau, le trăiau; ei se hrăneau mult mai mult cu viaţa care era în spatele acestor cuvinte, decât cu cuvintele însele. Pe când acum, mai ales în Occident, oamenii nu au această sensibilitate care permite de a găsi Viaţa pe care o aduc cuvintele pentru a se hrăni, a se întări şi a se transforma, graţie acestei Vieţi. Ei iau notiţe, în mod rece, fără a fi simţit şi trăit nimic. Şi atunci, iată ratarea: toată această viaţă care putea să-i lumineze, să-i vindece, să-i învie, ei nu o primesc şi ea pleacă atunci să atingă alte fiinţe, dar nu pe ei. Nu intelectul vostru, ci sufletul vostru şi Spiritul vostru sunt cele care trebuie să fie pe primul loc iar, în acest moment, în mod simplu, graţie câtorva cuvinte care au fost pronunţate, veţi putea într-o zi să călătoriţi în spaţiu.

Diferenţa între un intelectual şi un veritabil spiritualist este că intelectualul a ales planul orizontal: vrând fără încetare să extindă câmpul cunoştinţelor sale, el se dezvoltă la suprafaţă; pe când spiritualistul, care a ales linia verticală, începe să sape, să sape… până în ziua în care petrolul ţâşneşte şi el devine arhimiliardar, pe când ceilalţi sunt în mizerie, în pofida tuturor hectarelor de pământ. Iată, dacă voi vreţi să lucraţi ca şi noi, în profunzime, petrolul va ţâşni şi, de aici, în câtva timp, lumii întregi i se va putea distribui gratuit acest petrol. Şi, cu atât mai rău pentru Iran, cu atât mai rău pentru Arabia Saudită, le vom face concurenţă: petrol gratuit! În fine, înţelegeţi cum vreţi!



Omraam Mikhael Aivanhov





sursa: http://totulpentrusuflet.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu