joi, 31 mai 2012

Calatoriile astrale - drumuri catre alte lumi




Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet. Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit? Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, nerezumandu-se triadei clasice existentiale.

Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul. Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric - denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic.

In multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis. In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti omeni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.

Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile. Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral.



Universul astral si lumile sale
Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele. Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie. Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara...

In epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea "Lumilor de Dincolo" au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta. Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila.  

Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit.

In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri.

 Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza. Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal.
Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al fiecarui spirit.


Pasi spre cealalta lume…
Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de "clarviziune calatoare" dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie. Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de "usi" care dau spre lumile planului astral.

Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic.  

Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, "Journeys Out of the Body", lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente.

Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta. Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural. In general s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie.

In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul. In primul rand omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului. In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat. Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului "cordon de argint" o legatura de lumina argintie care palpaie usor. Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt, constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins "intre lumi" cum se zice popular.


sursa: http://www.descopera.ro

Nasterea Alchimica



Ceea ce ne interesează pe noi este aceasta: Cristalizarea tuturor principiilor animice în interiorul nostru înşine. AICI ŞI ACUM!
Samael Aun Weor. "Didactica Autocunoaşterii"
Cu răbdare vă veţi poseda sufletele
Luca 21:19
Sinteza Învăţăturii Gnostice se află în Cei Trei Factori ai Revoluţiei Conştiinţei:
 
Cu siguranţă, omul este o fiinţă incompletă încă.
Omul încă nu este Om, este doar un animal intelectual. În realitate cu adevărat, omul are în interiorul esenţei sale materialul psihic, materialul pentru suflet, dar încă nu are suflet.
Omul normal nu are SUFLET, mai bine spus încă nu este om, nici nu are suflet.
SUFLETUL poate fi creat cu acumularea energiilor cele mai subtile pe care le produce organismul şi cristalizarea lor prin supreme eforturi, pentru a deveni autoconştient în formă totală şi definitivă. Din păcate, animalul intelectual numit om risipeşte cu neîndemânare aceste energii cu pofte, frici, mânie, ură, invidie, pasiuni, gelozie, etc.
Este urgent să creăm voinţa conştientă, este indispensabil să supunem toate gândurile noastre şi acţiunile noastre JUDECĂŢII INTERNE. Numai aşa putem crea ceea ce se numeşte SUFLET. Avem nevoie să ne auto-cunoaştem profund pentru a crea SUFLET.
Caduceul lui Mercur (Cei trei factori ai Revolutiei Constiintei)
Materialele pentru a lucra le avem în organismul uman şi dacă creăm corpurile existenţiale superioare ale Fiinţei, reuşim de fapt să ne eliberăm de toate cosmosurile pentru a intra în final în sânul Absolutului, Nemanifestatul, Sat.
Ştim că corpul astral (să nu îl confundăm cu corpul lunar) este guvernat de 24 de legi, şi că corpul fizic este guvernat de 48 de legi.
Dacă creăm corpul astral este clar că ne eliberăm de lumea fatală a celor 48 de legi, şi ne convertim în locuitori ai lumii celor 24 de legi.
Dacă creăm corpul mental, ne eliberăm de lumea celor 24 de legi şi intrăm în lumea celor 12 legi; să ne amintim că corpul mental este guvernat de 12 legi.
Dacă creăm corpul cauzal sau corpul voinţei conştiente, pătrundem în lumea celor 6 legi şi ne convertim în locuitori ai acestei lumi, pentru că corpul voinţei conştiente (cauzalul) este guvernat de 6 legi.
Muncile cu Maithuna şi dizolvarea Eului, plus sacrificiul pentru umanitate, ne permit să facem noi creaţii în interiorul nostru înşine pentru a ne elibera de lumea celor 6 legi şi să trecem dincolo de Ayocosmos şi Protocosmos.
Este necesar ca toţi studenţii noştri gnostici să înţeleagă că doar creând corpurile superioare existenţiale ale Fiinţei, şi sărbătorind moartea Eului şi crăciunul inimii, vor putea obţine eliberarea finală.
Constituţia animalului intelectual în mod greşit numit om, este următoarea:
  1. corp fizic
  2. corp vital
  3. corp lunar al dorinţelor
  4. corp mental lunar
  5. Eul pluralizat
  6. Buddhata
Creându-ne corpurile solare, ne eliberăm de influenţa lunară.
Corpurile lunare ne menţin în lumea celor 48 de legi, valea amărăciunilor.
Este foarte lamentabil că autorii teosofişti, pseudo-rozacrucieni etc. nu au fost capabili să înţeleagă că vehiculele interne actuale ale fiinţei umane sunt corpuri lunare pe care trebuie să le dezintegrăm după ce ne vom fi creat corpurile solare.
Iniţiatul care posedă corpurile Fizic, Astral, Mental şi Cauzal , primeşte din acest motiv Principiile Animice şi se converteşte în Om Adevărat. A poseda aceste corpuri este indispensabil pentru a primi Principiile Animice şi a se converti în Om Real.

Samael Aun Weor. Diverse opere


sursa cu drept de autor: http://www.vopus.org
Multumesc VOPUS !

Moartea psihologica - Dizolvarea Eului




Sinteza Învăţăturii Gnostice se află în Cei Trei Factori ai Revoluţiei Conştiinţei:
Este necesar să înţelegem necesitatea de a lucra cu cei trei factori ai revoluţiei conştiinţei, dacă ne dorim cu adevărat autorealizarea profundă. Dacă excludem oricare din factorii revoluţiei conştiinţei, rezultatul este eşecul.
Naşterea, moartea şi sacrificiul pentru umanitate, iată cei trei factori de bază ai revoluţiei conştiinţei.
Este necesar ca voi să înţelegeţi profund necesitatea dizolvării Eului. Cine nu lucrează în dizolvarea Eului în fiecare existenţă se va degenera mai mult şi mai mult...
Cea mai bună didactică pentru dizolvarea Eului se găseşte în viaţa practică intens trăită.
Convieţuirea este o oglindă minunată unde Eul se poate contempla în întregime.
În relaţia cu semenii noştri, defectele ascunse în profunzimile subconştientului înfloresc spontan, ies la suprafaţă pentru că subconştientul ne trădează şi dacă suntem în alertă percepţie, atunci le vedem aşa cum sunt în ele însele.
Cea mai mare bucurie pentru un gnostic este descoperirea unora din defectele sale.
Defect descoperit, defect mort; când descoperim vreun defect, trebuie să îl vedem pe scenă ca la cinematograf, însă fără a judeca, nici condamna.
Nu este suficient să înţelegem intelectual defectul descoperit; este necesar să ne scufundăm în profundă meditaţie interioară, pentru a prinde defectul în alte nivele ale minţii.
Mintea are multe nivele şi profunzimi, şi până când nu am înţeles un defect în toate nivelele minţii, nu am făcut nimic, şi acesta continuă să existe ca demon tentator în fondul propriului subconştient.
Multiplicitatea Psihologica (Cei trei factori ai Revolutiei Constiintei), Samael Aun Weor
Când un defect este înţeles integral în toate nivelele minţii, atunci acesta se dezintegrează împreună cu micul său Eu care îl caracterizează, reducându-se la praf cosmic în lumile suprasensibile.
Astfel vom muri din clipă în clipă, astfel vom stabili în noi înşine un centru de conştiinţă permanent, un centru de gravitaţie permanent.
În interiorul fiecărei fiinţe umane care nu se află în ultimul stadiu de degenerare, se află Buddhata, principiul Budist interior, materialul psihic sau materia primă pentru a fabrica ceea ce se cheamă suflet.
Eul pluralizat risipeşte cu neîndemânare acest material psihic în explozii atomice de invidie, lăcomie, ură, gelozie, fornicare, ataşamente, vanităţi, etc...
Pe măsură ce Eul pluralizat va muri din clipă în clipă, materialul psihic se va acumula în interiorul nostru înşine, convertindu-ne într-un centru permanent de conştiinţă.
Astfel vom ajunge să ne individualizăm puţin câte puţin; dezegoistizându-ne, ne individualizăm.
Clarificăm că individualitatea nu este totul; cu evenimentul din Betleem, trebuie să ne supraindividualizăm.
Munca de dezintegrare a Eului este ceva foarte serios, este nevoie să ne studiem pe noi înşine în profunzime în toate nivelele minţii; Eul este o carte cu multe volume.
Este nevoie să convertim subconştientul în conştient şi aceasta este posibil numai obţinând eliminarea Eului.
Când conştientul ajunge să ocupe locul subconştientului, dobândim ceea ce se numeşte conştiinţă continuă.
Cine se bucură de conştiinţă continuă trăieşte în fiecare clipă conştient nu doar în lumea fizică, ci şi în lumile superioare.
Umanitatea actuală este subconştientă 97% şi de aceea doarme profund nu doar în lumea fizică, ci şi în lumile suprasensibile în timpul somnului corpului fizic şi după moarte.
Avem nevoie de moartea Eului, este nevoie să murim din clipă în clipă, aici şi acum, nu doar în lumea fizică, ci şi în toate planurile Minţii Cosmice.
Trebuie să fim nemiloşi cu noi înşine şi să facem disecţia Eului, cu extraordinarul bisturiu al autocriticii.

Samael Aun Weor: Mesaje de Crăciun. Fragment din capitolul "Dizolvarea Eului

sursa cu drept de autor: http://www.vopus.org
Multumesc VOPUS !

miercuri, 30 mai 2012

Piramidele antice se trezesc dupa milenii de somn




Desi NASA a ocultat cat a putut norul ciudat de fotoni cu care este învăluit acum sistemul solar, informatia s-a scurs totusi de la unii oameni de stiinta.
Şi acum, pe măsură ce se apropie si devine tot mai evident norul ameninţător, acesta afectează deja Soarele şi planetele în moduri măsurabile.
Si mai uimitor este faptul că, pe măsură ce această energie bizara invadează spaţiul Pamantului nostru, unele dintre cele mai faimoase piramide din lume incep să genereze o energie foarte intensă.
Mai multe incidente incredibile, in care raze vizibile de energie făceau un adevărat tir spre cer, tintind în spaţiu spre regiunea norului fotonic, sunt bine documentate.
Concomitent, oamenii din intreaga lume au inceput să audă şi să înregistreze sunete înfricoşătoare si zgomote care dau senzatia că Pământul însuşi geme şi se tânguie.
Toate fenomenele extraordinare măsurate pană acum, inclusiv cele generate de Soare si nemaivăzute pană in prezent, par să fie centrate de norul fotonic.


Piramidele antice se trezesc, după secole si chiar milenii de somn
Unii turisti ţipă, alţii filmează clipuri pripite cu telefoanele si cu camerele lor, in timp ce piramida mayasă se zdruncină. Dar nu a urmat nici un cutremur... în schimb, un fascicul de lumină strălucitoare s-a indreptat spre cer, în spaţiu, făcandu-i pe privitorii mirati să se întrebe ce însemnă acest fenomen.

Aveti articolul integral in engleza si mai multe fotografii AICI

Anatol Basarab




preluat de la : http://eulinterior.blogspot.com 

Puterea rugaciunii constiente - cele patru stari de constiinta




CELE PATRU STĂRI DE CONŞTIINŢĂ

Pe terenul vieţii practice putem observa PATRU STĂRI DE CONŞTIINŢĂ
Prima Stare e complet infraumană, este cea a acelui subiect care şi-a lăsat corpul fizic în pat; Egoul hoinăreşte prin lumea moleculară visând, dezlănţuindu-se în starea de inconştienţă absolută; din fericire, corpul fizic se găseşte în pat pasiv. Dar, ce-ar fi dacă ar fi treaz, activ pentru vise în timp ce Egoul hoinăreşte? Care ar fi rezultatele?
A Doua Stare de Conştiinţă este cea a omului care s-a trezit din somnul obişnuit, cel care s-a trezit, activ pentru visele sale; visătorul a continuat activ pentru visele sale, în greşit numita stare de Veghe. Dacă o RUGĂCIUNE se face de la Primul şi al Doilea etaj al casei noastre interioare, atunci se dovedeşte complet NEGATIVĂ, întrucât cineva poate, în stare inconştientă, mecanică, de exemplu, să se roage să plouă, şi multe Euri, care există în interiorul nostru (par adevărate persoane care pleacă şi vin în mod independent), ele nu au interesul să plouă, ele pot înhăţa sensul rugăciunii şi vor cere să nu plouă. Poate, în stare mecanică, să ceară pentru a ieşi dintr-o oarecare stare economică, morală, socială sau politică…, şi Eurile, cum sunt contradictorii (fiecare are modul lui de a gândi), cer exact contrariul a ceea ce cere persoana, iar Natura răspunde, face, şi cum acelea sunt mai mari, va răspunde cu forţe contrarii celor pe care noi le-am solicitat aici în lumea fizică.
Madonna - intre ingeri, miniatura
PENTRU CA RUGĂCIUNEA SĂ AIBĂ PUTERE, ESTE NEVOIE CA PERSOANA SĂ SE AFLE ÎN A TREIA STARE DE CONŞTIINŢĂ: intima amintire de sine însuşi. Când cineva se concentrează asupra Divinei sale Mame Kundalini sau asupra Tatălui său care se află în secret, există o intimă amintire de sine însuşi.
Dacă-i cerem Divinei noastre Mame, care este una dintre părţile Fiinţei noastre Interioare, să elimine orice element indezirabil, există o intimă amintire de noi înşine, iar rugăciunea ajunge la ea. Aceasta este RUGĂCIUNEA CONŞTIENTĂ, care este diferită de RUGĂCIUNEA MECANICĂ.
A Patra Stare de Conştiinţă, este cea a adevăraţilor Iluminaţi, a Turiya-şilor, a Zeilor-Oameni, şi atunci se vorbeşte cu Tatăl care se află în secret şi cu Mama Divină, faţă în faţă.
Pentru a cere, trebuie să ne plasăm în a Treia Stare de Conştiinţă, la nivel intern, profund concentraţi, unind Centrii Mental, Emoţional şi Motor în perfectă armonie. Fără îndoială că în interiorul nostru există trei fraţi care trăiesc luptându-se între ei şi care niciodată nu se pun de acord; primul este Centrul Intelectual; al doilea, cel Emoţional; iar al treilea ar fi Centrul Motor-Instinctiv-Sexual, într-unul singur. Mintea vrea una, emoţia alta şi sexul altceva. Pentru ca ÎN RUGĂCIUNE CONCENTRAREA să fie perfectă, efectivă, este nevoie să o formulăm în mod clar cu mintea, să o simţim în inimă, şi să ne mişcăm şi să acţionăm în sensul rugăciunii. SĂ UNIM GÂNDUL, EMOŢIA SAU SENTIMENTUL ŞI ACŢIUNEA ÎNTR-UN TOT...
SAMAEL AUN WEOR
Extrase din Conferinţa intitulată «Geneză şi Alchimie».
Partea a doua

Rezumatul celor patru stări de conştiinţă

 Constantin Brancusi - Somnul
Am spus că există patru niveluri de oameni sau Patru Stări de Conştiinţă, pentru a fi mai clar.
O Primă Stare de Conştiinţă este cea a somnului profund şi inconştient al unui Ego care a părăsit corpul adormit în pat, dar hoinăreşte în Lumea Moleculară în stare de comă; este starea inferioară.
O a Doua Stare de Conştiinţă este cea a visătorului care a revenit la corpul său fizic şi care crede că se află în stare de Veghe. În acest caz visele sale continuă, bineînţeles că se află cu corpul fizic în stare de veghe...
Dacă aceste două tipuri de persoane –cele care se găsesc, am putea spune, în stare de inconştienţă profundă sau cele care continuă visând şi au corpul lor activ pentru vise– se roagă, aşadar din asemenea două stări atât de infraumane (nu-şi pot accepta stările negative), Natura răspunde...
De exemplu: un inconştient, un adormit, se roagă pentru a întocmi o afacere, dar se poate ca Eurile sale –care sunt atât de numeroase– să nu fie de acord cu ceea ce face el; întrucât este doar unul dintre Euri cel care face rugăciunea şi celelalte nu au fost luate în considerare; pe celelalte poate să nu le intereseze o asemenea afacere, să nu fie de acord cu acea rugăciune, şi să facă o rugăciune pentru exact contrariul, pentru ca acea afacere să eşueze, fiindcă nu sunt de acord. Cum celelalte sunt majoritatea, Natura răspunde cu forţele sale, cu un flux de forţe şi survine eşecul afacerii; aceasta este clar!
Atunci, pentru ca rugăciunea să aibă o valoare efectivă în munca asupra noastră înşine, trebuie deci să ne plasăm în a Treia Stare, care este cea a INTIMEI AMINTIRI DE NOI ÎNŞINE, adică, de propria Fiinţă...


SAMAEL AUN WEOR
Extrase din Conferinţa intitulată «Cum să producem Lumina înăuntrul nostru înşine» şi transcrise textual de pe casetă. 


sursa cu drept de autor: http://www.vopus.org
Multumesc VOPUS !

Somnul Constiintei - iluzia unor semeni care cred ca au constiinta trezita




Clarvăzătorul Pozitiv ştie să lucreze cu Voinţa ca Facultate; Clarvăzătorul Negativ vede, fără a-şi dori să vadă, şi întotdeauna sfârşeşte înşelat de Tenebroşi.
CLARVEDEREA POZITIVĂ o posedă sau o au doar acele Suflete care TRĂIESC TREZITE în Lumile Suprasensibile, aceia care posedă CONŞTIINŢĂ CONTINUĂ. Mediumii şi Ghicitorii nu servesc pentru această categorie de investigaţii, sunt dezechilibraţi, iar investigaţiile lor ajung să fie totdeauna un eşec, în majoritatea cazurilor.
În toate acestea există ceva destul de grav; vreau să mă refer în mod categoric la “Somnul Conştiinţei”.
The Four Gospels insist on the need to Awake, but unfortunately, people assume that they are already "awake".
Cele Patru Evanghelii insista asupra necesitatii de a ne Trezi, dar din pacate, oamenii considera ca sunt deja “treziţi”.
Şi mai grav este faptul că există pe alocuri un fel de clasă de subiecţi foarte mentali, care de bună seamă nu numai că dorm, ba mai mult visează că sunt “treziţi”.
Acest tip de oameni se autointitulează aşa-zişii “profeţi” şi de fapt sunt destul de periculoşi deoarece îşi proiectează asupra celorlalţi propriile vise, halucinaţii şi nebunii; ei sunt cu siguranţă cei care proiectează asupra altora delicte pe care nu le-au comis şi distrug căminele celorlalţi.
Este de la sine înţeles că nu vorbim împotriva Clarvăzătorilor autentici, acum ne referim doar la indivizii halucinanţi, la cei sinceri înşelaţi care visează că sunt treziţi.
Există cinci clase de Percepţii de Clarvedere: Supraconştient, Conştient, Inconştient, Infraconştient şi Subconştient. Există în psihiatria criminalistică forme Bio-Tipologice diferite.
Fiecare Personalitate reacţionează faţă de Percepţiile de Clarvedere potrivit Diagnosticului Personologic şi Psihopatologic Individual special.
Există Paranoidul Normal, Paranoicul Grav, Schizofrenicul cu reacţii violente, instantanee şi teribile. De asemenea există Neurastenoidul cu dublă personalitate bolnavă, Oligofrenul (asasinul obişnuit), Epilepticul, Schizoidul cu hipersensibilitate variată sau hiperestezică, cu o bază genotipică epileptoidă, etc., etc.
Un clarvăzător fără o cultură şi fără nici un fel de disciplină intelectuală, degenerează într-un delincvent vulgar. Clarvăzătorii Neurastenoizi, Schizofrenicii, Oligofrenicii, Epilepticii şi Schizoizii cu hipersensibilitate variată cad în stări de Consternare Psihopatică, Sugestie convulsivă şi Patologică, Delir de Persecuţie Superstiţioasă, etc., care ne conduc către abisul delincvenţei.
Pentru a dezvolta pozitiv clarvederea este necesar să se aibă cultură intelectuală. Pentru a dezvolta Chakrele, Puterile Oculte ale Corpului Astral, este necesară disciplina intelectuală.
Înainte să ne dedicăm dezvoltării Puterilor Oculte, avem nevoie să ne studiem pe noi înşine şi să punem un diagnostic personologic şi psihopatologic propriei noastre personalităţi, pentru a descoperi Eu-l nostru psiho-biotipologic.
Este nevoie să ne reformăm cu o Cultură Intelectuală. Avem nevoie de o Psihoterapie Pedagogică pentru a ne Reforma şi a ne Trezi Conştiinţa.
Cu durere profundă am putut evidenţia că eşecul ezoteric se datorează, într-adevăr, Conştiinţei adormite. În realitate, mulţi devoţi gnostici sinceri şi iubitori ai Adevărului eşuează din cauza acelei stări lamentabile a Conştiinţei adormite.
În antichitate se dădea Marele Arcan, Maithuna, Sexo-Yoga doar neofiţilor care îşi trezeau Conştiinţa; Hierofanţii ştiau foarte bine că discipolii adormiţi, mai devreme sau mai târziu vor abandona munca în A Noua Sferă.
Mai rău este că aceşti eşuaţi se Autoînşeală gândind numai de bine despre ei înşişi. Aproape întotdeauna cad ca nişte prostituate în braţele unei noi şcoliţe care le aduce un fel de consolare, după care, pronunţă fraze după cum urmează: “Eu nu continui cu învăţăturile gnostice pentru că acestea cer un cuplu, iar aceasta este un lucru personal, eliberarea, munca este ceva ce trebuie să caut singur”.
Evident, toate aceste vorbe de autoconsolare şi autoconsideraţie au ca scop numai propria autojustificare.
Dacă aceşti oameni sărmani ar fi avut Conştiinţa trezită, ar fi verificat, prin ei înşişi că “aşa cum este sus este şi jos” şi invers; ar fi experimentat în formă directă cruda sa realitate; şi-ar fi dat seama în mod complet de starea lamentabilă în care se află; ar fi înţeles necesitatea Maithunei pentru a-şi fabrica Corpurile Solare, Hainele de Nuntă ale Sufletului, realizând astfel acea “A doua Naştere” despre care i-a vorbit Marele Kabir Isus Rabinului Nicodim.
Însă astfel de vorbitori de înţelepciune, dorm; şi nu sunt capabili, cu adevărat, să verifice prin ei înşişi că sunt îmbrăcaţi cu “Haine Lunare”, că sunt sărmani şi mizerabili.
Visătorii, adormiţii, presupun că sunt treziţi; nu doar că îşi fac rău lor, însă provoacă mari prejudicii şi semenilor.
Cred că înşelatul sincer, adormitul care visează că este treaz, Mitomanul care se crede pe sine super-transcendent, halucinantul care se consideră Iluminat, în realitate nu poate să producă decât mult mai multe daune umanităţii, spre deosebire de cel care niciodată în viaţa lui nu s-a afiliat studiilor noastre.
Vorbim într-un limbaj foarte dur; cu toate acestea puteţi să fiţi sigur, iubite cititor, că mulţi adormiţi, halucinaţi, la citirea acestor rânduri, în loc să se oprească un moment pentru a reflecta, corecta şi îndrepta, vor căuta numai modul de a-şi însuşi cuvintele mele cu scopul evident de a-şi documenta nebuniile lor.
Din păcate pentru acest furnicar uman, mulţimile sărmane au în interior o proastă secretară care interpretează rău învăţătura Gnostică, vreau să mă refer la Eu-l Pluralizat, Eu Însumi.
Cel mai caraghios este modul în care Mefistofel se deghizează în Sfânt; este sigur că Ego-ului îi place să fie pus pe altare şi să fie adorat.
Este imperios necesar să înţelegem în profunzime, că în timp ce Conştiinţa continuă îmbuteliată în Eu-l Pluralizat, nu numai că va continua să doarmă, ba mai mult, va avea uneori prostul obicei de a visa că este trezită.
Cel mai grav tip de nebunie rezultă din combinarea Mitomaniei cu halucinaţiile.
Tipul Mitomanului este acela care se crede Dumnezeu, care se simte supertranscendent, care doreşte ca toată lumea să îl adore.
Această clasă de subiecţi, la citirea acestui articol vor adapta în felul lor cuvintele mele şi vor crede despre ei înşişi că deja au dizolvat Eu-l, deşi îl au mai robust decât o gorilă.
Când un Mitoman, adormit, lucrează în Forja Ciclopilor, puteţi să fiţi foarte siguri că va abandona munca foarte repede spunând: “Eu am obţinut deja A doua Naştere; eu sunt eliberat; am renunţat la Nirvana din dragoste pentru umanitate, sunt un Dumnezeu”.
Este înfricoşător să îi vezi pe Mitomani, pe halucinaţii adormiţi profeţind nebunii, calomniindu-şi aproapele, numindu-i pe alţii Magi Negri, etc. Asta este teribil: Diavoli judecând pe diavoli! Nu vor să îşi dea seama toţi aceşti vorbitori de înţelepciune, că în această lume dureroasă în care trăim este aproape imposibil să întâlneşti vreodată un sfânt.
Orice mag este mai mult sau mai puţin “negru”; în nici un caz nu poate să fie alb în timp ce demonul, Eu-l Pluralizat se află în corp. Treaba asta de a spune pe alocuri că tipul cutare este căzut, este cu siguranţă o glumă foarte proastă, pentru că în această lume toţi oamenii sunt căzuţi.
Modul acesta de a-şi calomnia aproapele şi de a distruge căminele cu profeţii false, este specific halucinaţilor, oamenilor care visează că sunt treziţi.
Dacă cineva vrea cu adevărat să se Autotrezească, atunci să se decidă să “moară” clipă de clipă, să practice meditaţia în profunzime, să se elibereze de minte.
Aici, la acest Sediu Patriarhal al Mişcării Gnostice, îmi sunt adresate frecvent scrisori de la mulţi adormiţi care spun: “Soţia mea, cutare, sau cutărică, etc., este foarte evoluat, este un Suflet foarte bătrân, etc”.
Aceşti sărmani adormiţi care vorbesc astfel gândesc că timpul şi Evoluţia îi pot trezi, autorealiza, duce la Eliberarea Finală. Aceste persoane nu vor să înţeleagă că Evoluţia şi sora sa geamănă Involuţia, sunt numai două legi mecanice ale Naturii, care lucrează într-un mod coordonat şi armonios în toată creaţia. Atunci când cineva îşi trezeşte Conştiinţa înţelege necesitatea de a se elibera de aceste două legi şi de a intra pe Calea Revoluţiei.

Dorim oameni Treziţi, hotărâţi, revoluţionari; nu acceptăm în nici un caz fraze incoerente, vagi, insipide, imprecise, insubstanţiale, inodore, etc. Trebuie să trăim alerţi şi vigilenţi precum santinela în vreme de război. Vrem ca oamenii să lucreze cu Cei Trei Factori ai Revoluţiei Conştiinţei; deplângem atâtea cazuri de sincer înşelaţi, adormiţi care lucrează numai cu un singur factor, din păcate, de multe ori folosit în mod greşit.
Trebuie să înţelegem ceea ce suntem: biete animale adormite, maşini controlate de Ego...


Diverse Opere ale V.M. Samael Aun Weor

“Este necesar ca VISĂTORUL SĂ SE TREZEASCĂ în Lumile Interne înainte de a se transforma într-un INVESTIGATOR COMPETENT în LUMILE SUPERIOARE.”
“Toată investigaţia autentică Exoterică şi Ezoterică ţine de această stare de VIGILENŢĂ PERFECTĂ. Pentru a investiga aceste lumi este nevoie de GÂNDIREA LOGICĂ ŞI CONCEPTUL EXACT.”


sursa cu drept de autor: http://www.vopus.org
Multumesc VOPUS !

marți, 29 mai 2012

Dedublarea astrala - practici pentru a intra constient in Lumea Astrala



În a patra dimensiune sau lumea astrală, sufletul călătoreşte în fiecare noapte, în timpul somnului, în timp ce corpul fizic rămâne în pat, acest fenomen numindu-se dedublare astrală. Din nefericire această dedublare are loc în mod inconştient. Fenomenele şi experienţele pe care le trăim în această dimensiune, oamenii le numesc în general: vise. Practicând diversele chei pe care Gnoza le dă pentru a ne dedubla în mod conştient, aceste "vise" pot deveni realitate şi în acest fel putem călători în diverse locuri ale planetei, putem invoca fiinţe superioare care ne pot instrui şi învăţa marile mistere ale vieţii şi ale morţii etc.

Pentru aceasta vă vom arăta anumite "Mantre" care ne permit dezvoltarea facultăţii de a ne dedubla conştient şi după voinţă în Astral. "Mantră" înseamnă "cuvânt de putere".

Ştiinţa Gnostică afirmă că sunetul produce efecte vizibile şi tangibile atât în lumea tridimensională cât şi în dimensiunile superioare ale naturii. Un cuvânt blând potoleşte mânia; un cuvânt ironic provoacă multe sentimente în cel care-l ascultă. Deci, sunetul este causa causorum a întregii creaţii. Pe bună dreptate apostolul Ioan spunea: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El…" Este util să ştim că mantrele sunt cuvinte de o mare putere. Vibraţiile acestor cuvinte, acestor litere, acestei multiple combinaţii de sunete, trezesc puterile latente ale fiinţei umane.

Îl vom învăţa pe amabilul cititor câteva practici pentru a intra conştient în Lumea Astrală.



Mantra EGIPTO
Puterea de a ieşi în mod conştient în corp astral se dobândeşte vocalizând zilnic, timp de o oră, mantra sacră EGIPTO. Vocala "E" face să vibreze glanda Tiroidă şi conferă puterea auzului ocult. "G"-ul trezeşte chakra ficatului şi atunci când această chakra ajunge la dezvoltarea ei deplină, omul poate intra şi ieşi din corp de fiecare dată când vrea. Vocala "I" combinată cu litera "P" dezvoltă Clarviziunea şi puterea de a ieşi în corp astral prin fereastra lui Brahma, care este glanda Pineală. Litera "T" impactează vocala "O", strâns relaţionată cu chakra inimii şi astfel omul poate dobândi puterea de a se desprinde de acest plex şi de a ieşi în corp astral .

Pronunţarea corectă a mantrei este astfel:

EEEEEEEEEEEHHHHHHHHHIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPTOOOOOOOOO…

Această mantră dezvoltă în întregime chakrele relaţionate cu dedublarea corpului astral, şi astfel discipolul obţine puterea de a intra şi a ieşi din corpul fizic după voinţă.




Mantra FARAON

Discipolul va aţipi în timp ce vocalizează mantra FARAON, împărţind-o în trei silabe, în acest mod:

FAAAAAAAA - RRRRRRRAAAAAAAA - OOOOOOONNNNNNN

Discipolul va trebui să se întindă, orizontal, cu faţa în sus. Îşi va aşeza palmele mâinilor întinse, fără rigiditate, pe suprafaţa patului; genunchii, flexionaţi în sus, cu tălpile picioarelor odihnindu-se pe pat. Tot corpul trebuie să fie relaxat, membru cu membru. Aşezat astfel, discipolul va aţipi şi, inspirând profund, va vocaliza mantra FARAON. Inevitabil, discipolul, adormit, va ieşi din corpul fizic fără să ştie în ce moment şi nici cum. Deja în lumile interne, în a Patra Dimensiune, unde se va proiecta în mod irezistibil astralul său, îşi va trezi conştiinţa total, adică, îşi va da seama de neobişnuitele sale experienţe în acele lumi.

Maestrul Huiracocha sfătuia, la această practică, să se ardă vreo mirodenie, tămâie sau pur şi simplu să se impregneze încăperea cu un parfum bun.

Sfătuim să se vocalizeze în mod mental. Discipolul trebuie să aţipească cântând această mantră cu imaginaţia şi voinţa concentrate asupra Piramidelor din Egipt. Se necesită exerciţiu şi multă răbdare.

Bibliografie: opere ale lui SAMAEL AUN WEOR



sursa cu drept de autor: http://www.vopus.org
Multumesc VOPUS !

Sfantul Graal - exista cu adevarat !




Numeroase sunt interpretările poemelor care există în legătură cu Sfântul Graal. Cei mai serioşi învăţaţi şi cercetători s-au ocupat de acest mister. Multe dintre acestea au o înaltă valoare morală, dar toate conţin marea greşeală că prezintă doar o construcţie de la ceea ce este pământesc în sus, în vreme ce lipseşte esenţialul, raza de lumină de sus în jos, care numai ea ar putea aduce însufleţire şi iluminare.



"În Lumina Adevărului - Mesajul Graalului", conferinţa 34, vol.II


Autor: Abd-ru-shin

» Despre autor

 
Tot ceea ce tinde de jos în sus trebuie să se oprească la graniţa Materialului, chiar dacă i se acordă să atingă cele mai mari înălţimi posibile. Însă în majoritatea cazurilor, chiar şi în cele mai favorabile condiţii prelimi-nare, abia jumătate din acest drum poate fi parcurs. Însă cât de departe este drumul de acolo, spre adevărata recunoaştere a Sfântului Graal!

Această percepţie intuitivă a inaccesibilităţii se face simţită, în cele din urmă, la cercetători. Rezultatul este că încearcă să considere Graalul o desemnare pur simbolică a unei noţiuni pentru a-i da astfel rangul înalt a cărui necesitate pentru această desemnare ei o percep intuitiv, absolut corect. Însă făcând acest lucru, ei merg, în realitate, înapoi, nu înainte. În jos, în loc să meargă în sus. Ei deviază de la calea cea dreaptă pe care poemele o conţin deja parţial.

Numai aceste poeme permit să se presimtă Adevărul. Însă numai să se presimtă, pentru că înaltele inspiraţii şi imagini vizionare ale poeţilor au fost prea puternic transformate în concepte pământeşti, datorită intelectului care a colaborat în timpul redării. Ei au conferit redării celor primite spiritual imaginea mediului lor pământesc din acel timp pentru a le face astfel mai inteligibil oamenilor sensul poemelor lor, lucru care totuşi nu le-a reuşit, pentru că ei înşişi nu se puteau apropia de esenţa propriu-zisă a adevărului.

Astfel, cercetării şi căutării ulterioare le-au fost date chiar de la început o bază nesigură; cu aceasta, fiecărui succes i s-a pus o limită îngustă. De aceea, nu este de mirare faptul că, în cele din urmă, oamenii nu s-au mai putut gândi decât la ceva pur simbolic, iar mântuirea prin Graal a fost transferată în eul cel mai lăuntric al fiecărui om.

Interpretările existente nu sunt fără o mare valoare etică, însă ele nu pot avea deloc pretenţia de a fi o explicaţie a poemelor, cu atât mai puţin de a se apropia de adevărul despre Sfântul Graal.

Prin Sfântul Graal nu se înţelege nici vasul pe care L-a folosit Fiul lui Dumnezeu la sfârşitul Misiunii Sale pe Pământ, la ultima cină cu discipolii Săi şi în care s-ar fi strâns apoi sângele Său vărsat atunci când era pe cruce. Acest vas este o amintire sacră a înaltei Lucrări de Mântuire a Fiului lui Dumnezeu, însă nu este Sfântul Graal pe care poeţii au fost binecuvântaţi să-L cânte în legende. Aceste poeme au fost greşit interpretate de omenire.

Ele au fost menite să fie promisiuni din Cele mai Înalte Înălţimi, ale căror împliniri oamenii trebuie să le aştepte! Dacă ar fi fost interpretate ca atare, atunci de multă vreme s-ar fi găsit, cu siguranţă, şi un alt drum care ar fi putut duce cercetările puţin mai departe decât până atunci. Aşa însă, toate interpretările au trebuit, până la urmă, să ajungă într-un punct mort, pentru că niciodată nu s-a putut ajunge la o soluţie completă şi fără lacune, întrucât punctul de plecare al fiecărei cercetări a stat de la început pe un fundament greşit, datorită concepţiei eronate de până atunci. – –

Niciodată un spirit omenesc, chiar dacă a atins, până la urmă, cel mai înalt nivel de desăvâşire şi nemurire, nu va putea sta în faţa Sfântului Graal Însuşi! De aceea, o veste detaliată despre Acesta nu va putea niciodată ajunge de acolo, în Lumea Materială decât printr-un Mesager care este trimis de acolo. Prin urmare, Sfântul Graal va trebui să rămână pe veci un mister pentru spiritul omenesc.

Omul ar trebui să rămână la ceea ce poate înţelege spiritual şi să caute, înainte de toate, să împlinească şi să ducă la cea mai nobilă înflorire ceea ce îi stă în puteri. Însă din păcate, în râvna lui, el trece întotdeauna cu prea multă plăcere mult dincolo de acestea, fără să-şi dezvolte capacităţile sale propriu-zise, fapt prin care comite o neglijenţă care nici măcar nu-i permite să obţină ceea ce ar putea obţine, în vreme ce, oricum, nu va putea atinge niciodată ceea ce îşi doreşte. El se privează astfel de ceea ce este cel mai frumos şi mai sublim din fiinţa lui adevărată ajungând doar la un eşec total al împlinirii scopului său existenţial. – – –

Parzival este o mare făgăduinţă. Neajunsurile şi erorile pe care poeţii le-au adăugat legendelor prin gândirea lor prea pământească deformează esenţa reală a acestei figuri. Parzival este unul şi acelaşi cu Fiul Omului, a Cărui venire a proclamat-o Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Un Trimis al lui Dumnezeu, cu un văl în faţa ochilor Săi spirituali, El va trebui să treacă prin cele mai grele necazuri pământeşti, în exterior, ca om printre oameni. După un anumit timp, eliberat de acest văl, El trebuie să recunoască punctul Său de plecare şi astfel să se recunoască pe Sine, cât şi să vadă clar în faţă Misiunea Sa. Această Misiune va aduce, de asemenea, mântuirea oamenilor care caută serios fiind legată de o judecată severă.

Pentru acest scop nu poate fi însă acceptat un om oarecare, cu atât mai puţin se vrea recunoscută în acesta experienţa posibilă a multor oameni sau chiar a tuturor oamenilor, ci va fi doar Unul anume, un Trimis special.

În nestrămutata legitate a întregii Voinţe Divine nu este altfel posibil decât ca fiecare lucru, după ce şi-a încheiat cursul dezvoltării şi a ajuns la cel mai înalt grad de desăvârşire al său, să se poată întoarce la punctul de plecare al esenţei sale originare, însă niciodată dincolo de aceasta. Aşa şi spiritul omenesc. El îşi are originea ca germene de spirit în Sfera Spiritual-Substanţiată, unde după cursul său prin Materialitate se poate întoarce, la cea mai înaltă desăvârşire şi la o puritate vie, câştigată, ca spirit conştient în formă substanţiată.

Nici o fiinţă spiritual-substanţiată, oricât de înaltă, pură şi strălucitoare ar fi, nu este capabilă să traverseze hotarul spre Sfera Divină. Şi aici, la fel ca în sferele sau planurile Creaţiei Materiale, hotarul şi imposibilitatea de a-l traversa se află, pur şi simplu, în natura lucrurilor, în diferenţa dintre specii.

Cel mai Înalt şi Cel mai Sublim este Dumnezeu Însuşi în Asubstanţialitatea Sa Divină. Apoi urmează, ceva mai jos, Sfera Divin-Substanţiată. Ambele sunt eterne. Acestora li se alătură apoi, mergând tot mai jos, Lucrarea Creaţiei, devenind din ce în ce mai densă în planuri sau sfere ce coboară, până la Materialitatea-Grosieră, care devine, în sfârşit, vizibilă oamenilor.

Partea material-fină din Creaţia Materială este ceea ce oamenii numesc lumea de dincolo. Prin urmare, ceea ce se află dincolo de capacitatea lor pământească, material-grosieră de a vedea. Însă ambele aparţin Lucrării Creaţiei şi nu sunt eterne în forma lor, ci sunt supuse schimbării în scopul reînnoirii şi regenerării.

În cel mai înalt punct de plecare al Sferei eterne, Spiritual-Substanţiate se află Cetatea Graalului, vizibilă şi tangibilă spiritual, pentru că încă este de aceeaşi specie spiritual-substanţiată. Această Cetate a Graalului adăposteşte o Încăpere care se află, la rândul ei, la hotarul cel mai extrem spre Sfera Divină, aşadar, este şi mai eterizată decât tot restul substanţialităţii spirituale. În această Încăpere se află drept zălog al eternei Bunătăţi a lui Dumnezeu Tatăl şi drept simbol al Iubirii Sale Divine, Celei Mai Pure, cât şi ca punct de plecare al Forţei Divine: Sfântul Graal!

Acesta este o cupă în care clocoteşte şi tălăzuieşte necontenit ceva ca sângele roşu, fără a curge vreodată peste margini. Înconjurat de cea mai strălucitoare Lumină, numai celor mai pure dintre toate spiritele din Sfera Spiritual-Substanţiată le este îngăduit să poată privi în această Lumină. Aceştia sunt Păzitorii Sfântului Graal! Dacă se spune în poeme că cei mai puri dintre oameni sunt meniţi să devină Păzitorii Graalului, atunci acesta este un punct în care poetul binecuvântat a folosit o imagine mult prea pământească, pentru că nu a putut să se exprime altfel.

Nici un spirit omenesc nu poate intra în această Încăpere Sfântă. Chiar şi în cea mai desăvârşită stare a sa de substanţialitate spirituală, după reîntoarcerea sa din cursul său prin Materialitate, el nu este totuşi suficient de eterizat pentru a trece pragul, aşadar, hotarul. Chiar şi în cea mai înaltă desăvârşire a lui, este încă prea dens pentru a face acest lucru.

O eterizare ulterioară ar trebui să fie echivalentă pentru el cu dezintegrarea sau arderea totală, întrucât, prin originea sa, specia lui nu este aptă să devină şi mai strălucitoare şi mai luminoasă, aşadar, mai eterizată. Ea nu suportă acest lucru.

Păzitorii Graalului sunt Fiinţe Spiritual-Primordiale Eterne, care nu au fost niciodată oameni. Ei sunt cei mai înalţi din tot ceea ce este spiritual-substanţiat. Ei au însă nevoie de Forţa Divină, Asubstanţiată, depind de Ea, aşa cum totul depinde de Asubstanţialitatea Divină, Sursa întregii Puteri, Dumnezeu Tatăl.

Din când în când, în Ziua Sfântului Porumbel, deasupra Vasului apare Porumbelul ca semn reînnoit al Iubirii Divine, nestrămutate a Tatălui. Este ceasul comuniunii care aduce reînnoirea Forţei. Păzitorii Graalului O primesc cu evlavie plină de umilinţă şi sunt apoi capabili să transmită această putere miraculoasă pe care au primit-o.

De acest lucru depinde existenţa întregii Creaţii!

Este momentul în care în Templul Sfântului Graal, Iubirea Creatorului se revarsă strălucitoare pentru viaţă nouă şi noi impulsuri de a crea, pulsând în jos şi dispersându-se prin întregul Univers. O cutremurare trece atunci prin toate sferele, o înfiorare sacră de bucurie plină de presimţiri şi de mare fericire. Numai spiritul omului de pe Pământ stă încă deoparte, fără să perceapă intuitiv ce i se întâmplă chiar lui în acel moment şi cât de insensibil primeşte el acest dar nemăsurat, pentru că autolimitarea lui prin intelect nu-i mai permite să înţeleagă o asemenea măreţie.

Este momentul afluxului de viaţă pentru întreaga Creaţie!

Este reîntoarcerea necesară, constantă a unei confirmări a Legământului pe care Creatorul îl ţine faţă de Lucrarea Sa. Dacă această alimentare ar fi întreruptă o dată, dacă ea ar lipsi, atunci tot ceea ce există ar trebui să se usuce încet, să îmbătrânească şi să se dezintegreze. Atunci ar veni sfârşitul tuturor zilelor şi ar rămâne numai Dumnezeu Însuşi, aşa cum a fost la început! Căci El singur este Viaţa.

Acest proces este redat în legendă. Prin descrierea îmbătrânirii Cavalerilor Graalului în timpul în care Amfortas nu mai dezveleşte Graalul până în ceasul în care Parzival apare ca Rege al Graalului este chiar arătat cum totul trebuie să îmbătrânească şi să piară, dacă Ziua Sfântului Porumbel, “dezvelirea” Graalului, nu se repetă.

Omul ar trebui să renunţe să mai considere Sfântul Graal ca fiind ceva de neînţeles, căci El există cu adevărat! Însă spiritului omenesc, datorită constituţiei sale, nu îi este îngăduit să-L poată vedea vreodată. Totuşi, binecuvântarea care se revarsă de la El şi care poate fi transmisă şi chiar este transmisă de Păzitorii Graalului poate fi primită şi savurată de spiritele omeneşti, dacă ele i se deschid.

În acest sens, unele interpretări nu pot fi numite chiar greşite atâta timp cât nu încearcă să implice Însuşi Sfântul Graal în explicaţiile lor. Ele sunt şi totuşi nu sunt corecte.

Apariţia Porumbelului în Ziua hotărâtă a Sfântului Porumbel indică trimiterea Sfântului Duh de fiecare dată, căci acest Porumbel este în strânsă legătură cu Sfântul Duh.

Totuşi, acest lucru este ceva ce spiritul omenesc este capabil să cuprindă doar metaforic, pentru că, prin natura lucrurilor, la cea mai înaltă dezvoltare a sa, el poate, în realitate, gândi, cunoaşte şi percepe intuitiv numai până acolo de unde a venit el însuşi, aşadar, până la acea specie care este una cu cea mai pură constituţie a originii sale. Aceasta este Sfera eternă, Spiritual-Substanţiată.

El nu va putea trece niciodată acest hotar, nici măcar în gândirea lui. Altceva nici nu va putea înţelege vreodată. Acest lucru este atât de evident, de logic şi de simplu, încât fiecare om poate urmări şirul de idei.

Însă ceea ce este dincolo de acest hotar va fi şi trebuie să rămână, din acest motiv, întotdeauna un mister pentru omenire!

De aceea, orice om care îşi închipuie că Îl poartă în sine pe Dumnezeu sau că el însuşi este Divin sau că poate deveni astfel trăieşte într-o iluzie. El poartă spiritual în sine şi nu Divin. Iar în aceasta se găseşte o diferenţă de netrecut. El este o creatură, nu o parte a Creatorului, aşa cum încearcă atât de mulţi să se convingă. Omul este şi rămâne o lucrare, nu va putea deveni niciodată stăpân.

De aceea este, de asemenea, greşit atunci când se spune că spiritul omenesc provine din Însuşi Dumnezeu Tatăl şi se întoarce la El. Originea omului se află în Substanţialitatea Spirituală, nu în Asubstanţialitatea Divină. Din această cauză, chiar dacă a atins desăvârşirea, el se poate întoarce numai până la Sfera Spiritual-Substanţiată. Este corect spus că spiritul omenesc provine din Împărăţia lui Dumnezeu şi de aceea, el poate, când devine desăvârşit, să se întoarcă din nou în Împărăţia lui Dumnezeu, însă nu la Dumnezeu Însuşi.

Mai târziu vor urma conferinţe mai amănunţite despre secţiunile individuale ale Creaţiei, care sunt complet diferite în natura lor fundamentală.

Pe cea mai înaltă culme a fiecăruia dintre aceste planuri ale Creaţiei se află o Cetate a Graalului ca punct necesar de tranziţie şi de transmitere a forţei.

Formată corespunzător naturii planului respectiv din Creaţie, aceasta este întotdeauna o copie a adevăratei, celei mai înalte Cetăţi a Graalului care stă pe culmea întregii Creaţii şi care este, prin radiaţiile lui Parzival, punctul de plecare al întregii Creaţii.

Amfortas a fost preot şi rege în cea mai de jos dintre aceste copii ale Cetăţii Graalului, ce stă pe culmea planului tuturor spiritelor omeneşti care s-au dezvoltat din germeni de spirit, aşadar, este cel mai aproape de omenirea de pe Pământ.



sursa cu drept de autor: http://www.vopus.org
Multumesc VOPUS !

Ce inseamna suflete pereche




Reincarnarea:
Unii oameni cred ca un suflet-pereche este cineva cu care ai avut o viata comuna, prin reincarnare. Astfel, sufletul-pereche poate fi un prieten, un partener de afaceri, un parinte, un copil, un frate, sot/sotie sau alt membru al familiei din alta viata. Aceste suflete-pereche pot fi de acelasi sex sau de sex opus.



Sufletul-jumatate:
Altii cred, la fel ca si Platon, filosoful antic grec, ca un suflet-pereche este jumatatea ta. Acest concept a stat la baza filmului The Butcher's Wife, in care era explorata ideea jumatatilor despartite, aflate una in cautarea celeilalte.

Multi oameni din toata lumea cred ca suntem cu totii in cautarea acelei persoane care ne va face sa ne simtim din nou intregi si impreuna cu care vom trai tot restul vietii.

O definitie din dictionar a sufletelor-pereche suna cam asa: Una dintre cele doua persoane compatibile una cu ala din punctul de vedere al dispozitiei, punctelor de vedere, sau al sensibilitatii; cineva fata de care ai o profunda afinitate, o persoana potrivita din punct de vedere temperamental cu alta.



Predestinare:
Filmul Still Breathing examineaza ideea ca oamenii sunt creati de destin sau soarta impreuna, ca suflete-pereche, iar din acest motiv nu avem control asupra identitatii sufletului-pereche. Aceasta idee de predestinare si de existenta a unei legaturi chiar si dupa moarte intre sufletele-pereche a fost tratata si in filmul What Dreams May Come.

Sufletul pereche ne aduce la viata:
Richard Bach (scriitor american, autor al mai multor best-seller-uri) descrie sufletele-pereche astfel:

Un suflet-pereche este cineva care are un lacat la care se potriveste cheia ta, altfel spus, cheia ta se potriveste in lacatul lui. Cand ne simtim destul de in siguranta pentru a deschide aceste incuietori, iese la iveala adevarata noastra identitate si putem fi pe deplin cine suntem cu adevarat; putem fi iubiti pentru cine suntem si pentru cine credem ca suntem. Fiecare dintre noi ii dezvaluie celuilalt partile cele mai bune. Indiferent ce ar merge rau in jurul nostru, cu acea persoana suntem in siguranta in paradisul nostru. Sufletul-pereche este cineva care ne impartaseste cele mai profunde aspiratii si cu care ne miscam in aceeasi directie. Daca ne simtim ca doua baloane care se misca impreuna in sus, este foarte posibil sa ne fi gasit persoana potrivita.

Sufletul-pereche este acela care ne aduce la viata.

Relatie profunda:Thomas Moore (poet, cantaret, autor de cantece irlandez), in cartea sa, Soul Mates: Honoring the Mysteries of Love and Relationship, descrie un suflet-pereche ca fiind cineva cu care simtim ca avem o legatura profunda, ca si cum comunicarea si comuniunea dintre noi nu ar fi rezultatul eforturilor noastre constiente, ci ale gratiei divine. Acest tip de relatie este atat de important pentru suflet incat sunt multi aceia care au spus ca nu exista nimic mai pretios in viata.

Te simti in largul tau cu celalalt:
Nu credem neaparat ca sufletul-pereche este idealul sau unica persoana din viata. Definitia pe care o dam sufletelor-pereche este ca sunt mai degraba acei oameni care se straduiesc sa faca din mariajul lor unul grozav. Relatia lor pare sa fie guvernata de o potrivire naturala, iar daca mai sunt lucruri pe care le au de rezolvat in casnicie, nu le este greu sa o faca. Atunci cand sufletele-pereche se intalnesc pentru prima data, simt imediat ca le este foarte usor sa comunice si se simt extraordinar impreuna.

Convingerea generala despre sufletele-pereche
Cei mai multi oameni cred ca sufletele-pereche pot accepta si iubi fiecare parte din personalitatea celuilalt si ca viata alaturi de sufletul lor pereche este usoara si fireasca.

Provocarile cu care se confrunta sufletele-pereche

Desi se poate presupune ca un parteneriat intre doua suflete pereche ar trebui sa poata infrunta intotdeauna cu bine provocarile, nu se intampla mereu asa. Numai fiindca sunt pe aceeasi lungime de unda, fiecare doreste sa-si asume responsabilitatea pentru rolul pe care il are in conflict si ambii sunt devotati ideii de a face casnicia sa mearga – nu inseamna ca relatia nu se poate destrama daca lipsesc alte aspecte esentiale, ca iubirea, respectul si comunicarea.

Este posibil ca multi oameni sa se fi casatorit cu sufletul lor pereche si pur si simplu sa nu-si dea seama de acest lucru. Pericolul la care te expune convingerea ca esti cu sufletul-pereche este ca esti tentat sa crezi ca mariajul va merge de la sine.
Priveste-ti partenerul si relatia cu realism: Daca incepi sa cauti perfectiunea in sotul tau, sau eventual sa crezi ca relatia ta va merge imediat de la sine, ca nu vei intampina probleme, esti pe calea care te duce la crunte deziluzii.

Este posibil si sa ai tentatia de a renunta la o casatorie nefericita deoarece crezi ca sotul nu este sufletul tau pereche. Dar daca tu crezi ca prin casatoria cu sufletul-pereche viata ta va fi lipsita de greutati si conflicte, inseamna ca iti lipseste realismul.







preluat de la: http://www.supereva.ro




luni, 28 mai 2012

Cristale pentru calatoria in astral




Calatoria in astral este foarte diferita de un vis obisnuit.


Este o experienta extraordinara. Toti cei care ai experimentat-o pot vorbi despre calitatea magica si luciditatea acesteia.


Este interesant ca o Calatorie constienta in Astral este tot atit de clara ca si viata noastra de zi cu zi. De fapt, este mult mai clara: simturile noastre par mai ascutite si ceea ce se intimpla pare cumva si mai real.


Adesea este considerat ca o calatorie in astral (numita OBE- out of body experience – experienta in afara corpului) se poate intilni doar de catre oameni care au avut o experienta linga pragul mortii dupa un accident sau pe o masa de operatie. Dar o calatorie in astral este o posibilitate naturala pe care oricine o poate dezvolta prin practica.


Miscarea Gnosticilor ne spune cum sa ne Proiectam in Astral (sa trecem in mod constient de la planul fizic la planul astral) cu rezultate bune. O asemenea practica a Proiectiei in Astral ne permite sa devenim mai deschisi catre procesul natural al somnului. Daca reusim sa devenim constienti de acest lucru, atunci vom deveni constienti la fel de bine si de plecarea noastra in Planul Astral.

Asa incit atunci cind sintem intr-o Calatorie Astrala, sintem constienti de faptul ca fizic dormim si ca in pat se afla corpul nostru fizic. Stim ca sintem in alt plan, opus visatorilor care doar isi dau seama ca nu au fost in plan fizic, ci deabia dupa ce se trezesc in dimineata urmatoare. In timpul Calatoriei in Astral, luam decizii constiente – cum ar fi, unde sa mergem, ce sa facem, sau cu cine sa ne intilnim.


Cristalele care sint cel mai adesea folosite pentru calatoriile astrale, sint:


Angelitul


Are culori de la albastru la alb. Este descoperit recent in Peru in timpul Conversiei Armonice. Este un excellent echilibrator, polarizind si aliniind corpul fizic cu reteaua eterica. Obisnuiti-va sa va chemati Ingerii pentru indrumare si support. Face conexiunea psihica a cuiva cu Universul, cu realitatea angelica, cu ghidarea spirituala. Ajuta in Calatoriile Astrale. Aliniaza psihicul si cimpul eteric pentru autovindecare sau pentru vindecarea altora. Regenereaza zonele bolnave. Furnizeaza un cimp energetic protector in jurul zonei unde ne aflam.



Hematitul


Un oxid de fier, de culoare gri-otel pina la negru-fier. Este una dintre cele mai folosite pietre pentru impamintare (Chakra de baza). Transforma confuzia in claritate mentala, ajuta la concentrare, memoria, ajuta capacitatea de a studia, retinerea detaliilor si somnul. Da incredere in sine. Reface organismul dupa perioade de stress, dupa nasteri, dupa anestezii. Fierul din acest mineral, are influente puternice asupra singelui. Ajuta rinichii sa functioneze normal. Este o piatra protectoare si ajuta plaminul inferior. Este folosit si in proiectii astrale.



Calcitul



Poate avea culoarea laptelui, a piersicii, poate fi verde, alb sau cristal transparent. Da liniste, Impaca inima spirituala; ne ajuta sa invatam lectii in fiecare situatie intilnita sin e ajuta sa alegem noi optiuni. Clarifica viziunile, ajuta imaginatia, calatoriile astrale. Ne ajuta sa inlocuim frica, si vechile cai, cu unele mai sanatoase.


Calcitul galben: Curata corpul de toxine. Ajuta la detoxifierea rinichilor, a pancreasului, splinei. Este folosit de cei ce mediteaza, deoarece culoarea lui este legata de cea a soarelui. Este recomandat in proiectiile astrale.


Calcitul transparent: Clarifica viziunile si comunicarea, starea de bine e accentuate. Face curatire generala.


Calcitul albastru: usureaza durerea (in special cea de spate)
Calcitul portocaliu: mentine starea de fericire, de bucurie si umorul.


Calcitul verde: ajuta adaptarea la procesul de tranzitie de la o faza stagnanta sau de la o situatie negative catre o stare mai pozitiva.


Calcitul este recomandat celor ce lucreaza in domeniul sanatatii.




Obsidianul



Ne conecteaza cu adevaratul nostru sine interior si acest lucru este privit ca o recompense. Aceasta este posibil in stare de meditatie si contemplare. Obsidianul este folositor la impamintarea si centrarea noastra, aproape de Inima centrala, aproape de planeta. Este solid si de regula este negru pina la fumuriu. Neajuta sa fim obiectivi, sa nu ne atasam, sis a ne impamantenim. Reduce starile de fuga in fantezie. Absoarbe si dizolva furia, criticismul, frica.


Obsidianul foarte negru: absoarbe intunericul si il transforma in lumina alba. Este prietenos. Influenteaza Chakra de baza. Schimba frica in acceptarea schimbarii.


Obsidianul cu fulgi de zapada: imbunatateste respectful de sine si increderea in sine. Dezvolta clarauditia si transforma aspectele noastre joase. Mentine un echilibru in starea de sanatate.


Mingile de obsidian: ne ajuta sa vedem adevarul, initial amplificind credintele, sabloanele, fricile si blocind cresterea.


Obsidianul verde: Vindeca cristalele sparte si le incarca. Echilibreaza Chakra Inimii. Asista in vindecarile energetice in timpul sedintelor Reiki.


Obsidianul albastru: Stimuleaza chakra gitului, comunicarea, ajuta in calatoriile in astral si in citirea Tarotului. Mentine departe starea de negativitate si este o piatra extrem de protectoare in timpul calatoriilor.


Obsidianul curcubeu: adduce lumina si iubirea in viata noastra. Ajuta ca latura spirituala a cuiva sa fie recunoscuta. Este numita si “piatra placerii”, pentru ca aduce bucurie.



Quartul


Cuprinde o familie larga de pietre si cristale, toate avind la baza dioxidul de siliciu, una dintre substantele cele mai raspindite in lume. Cristalele pure de quartz, in general cristale cu 6 fete, pot fi gasite in toate formele si toate culorile. Cristalul de quartz creste singur sau in grupuri si ia diverse forme in functie de temperature existenta in momentul formarii lor. In familia quartzului intra si Calcedonitul, Agata, Jaspul, Carnelianul, Onyxul si Sardonyxul, insa acestea sint tratate separate datorita proprietatilor lor vindecatoare total diferite de cele a cristalului obisnuit de quartz. Probabil ca acesta este piatra cea mai versatile si folosita in cele mai multe scopuri. Este usor de curatat, inmagazineaza energie, o programeaza, amplifica si vindeca cu ajutorul ei.


Poate in acelasi timp sa extraga sis a dea energie. Este puternica si deschide chakrele sprincenelor, coroanei si cea transpersonala pentru meditatie, trimite si primeste ghidare. Stimuleaza particular naturale de cristal din fluidele corpului si rezoneaza la noi frecvente de vindecare. Ametistul, Ochiul de Tigru sint de asemenea forme de cristal de quartz. Lucreaza cu toate chakrele si cu glandele principale pentru echilibru, curatare si vindecare. Este folosit pentru a amplifica gindirea si energia corpului. Tendinta naturala a quartzului este de a armoniza si este considerate “piatra puterii”. El poate fi folosit sa faciliteze vorbirea si primirea de informatii din lumea spirituala, de la maestri, invatatori si vindecatori. Stimuleaza gindirea pozitiva si vindecarea.


Sunt folositoare in special persoanelor care au un organ sau o zona ce necesita o atentie deosebita.


In ceea ce priveste starea mentala, ajuta sa ne focalizam pe drumul cel mai bun, pentru a trece peste vechile obiceiuri si sa alegem unele noi. Miezul cristalului lucreaza ca si o camera de neutralizare. Energia negative este indusa in acest miez si aici este transformata si purificata. Apoi energia iese afara din cristal.


Tradus de Arcturian7




sursa: http://www.esoterism.ro

reincarnarea si karma



Reincarnarea inseamna revenirea sufletului pe Pamint, intr-un nou trup, in alte conditii decit in viata anterioara-tara, familie, profesie , destin, potrivit legilor karmice.

Prin karma se intelege un ansamblu de cauze si efecte, potrivit carora este programat destinul uman. In viata orice om traieste intr-un anumit fel, infaptuieste diverse actiuni, bune sau rele. In alta viata, va culege ce a semanat, in sensul ca va suporta consecintele gindurilor si faptelor lui, pozitive sau negative.Acest ciclu karmic are ca scop evolutia sufletului, prin insusirea unor lectii de viata. Karma nu trebuie interpreatata ca o pedeapsa neaparat, ci ca suma unor lectii inca neinvatate pe lungul drum al sinelui catre desavirsire.

Legea Karmei este una dintre cele 7 Legi Universale, numite si Legile Kybalionului, legi imuabile.

Inca din vechi timpuri, in "Cartea tibetana a mortilor" se povestea despre reincarnare, iar in textile vedice "Katha Upanisad" si "Bhagavad-Gita" erau bine explicate principiile reincarnarii. Se spune ca trupul este doar un vehicul pentru suflet, nu se indentifica cu Eul real, se degradeaza in timp, si piere, in timp ce sufletul sau spiritul nu moare niciodata, este etern, supravietuieste corpului fizic, si se poate incarna in alt corp, pentru o alta viata.

Prin moarte, sufletul nu face altceva decit sa se debaraseze de corpul muritor degradat, ca de niste haine vechi, si se imbraca din nou, in haine noi-alt trup tinar-si se supune astfel ciclului nesfirsit de morti si renasteri.

Cu toate ca Legea Karmei este implacabila, exista sanse de a ne elibera de ciclul ei prin atingerea unui inalt nivel de evolutie si desavirsire sufleteasca, constientizind Eul superior, profund. Astfel vom incepe sa intelegem problemele existentei pamintesti-viata, boala, batrinetea, moartea-considerate ca suferinte. Dar tocmai prin aceste suferinte sufletul evolueaza, pentru ca ele constituie cele mai bune stimulente pentru dezvoltarea facultatilor spirituale latente. Astfel ca iata, toate greutatile vietii isi au o justificare, pentru ca scopul oricarei incarnari este permanenta educatie si invatare.

In Grecia antica, Socrate, Pitagora , Platon, crdeau in reincarnarea si evolutia sufletului, iar Misterele includeau reincarnarea in doctrina lor.

Iudaismul, crestinismul si islamismul faceau dese referiri in cartile lor sfinte la acest subiect, cu toate ca nu recunosc oficial existenta reincarnarii.

La inceput, in Biblie existau numeroase referiri la acest subiect, insa in Evul Mediu s-a interzis acest lucru, suprimindu-se pasaje intregi din ea, ca si din alte scrieri sfinte. Totusi au existat preocupari ale unor oameni luminati precum Origene sau ale unor societati secrete ca rozacrucianismul, francmasoneria, cabala, care mentineau vie ideea reincarnarii.

In timpul Renasterii, Giordano Bruno era convins ca sufletul poate migra dintr-un corp in altul, iar in secolul luminilor Voltaire , scria despre aceste lucruri.

Multi oameni luminati -Napoleon I, Tolstoi, Balzac, Goethe, Victor Hugo, Lamartine, Gauguin, Jack London, Franklin, Karl Jung, Edgar Cayce,--- au crezut cu tarie in relitatea reincarnarii, iar anumite miscari ca transcendentalismul , si-au fundametat doctrina pe acest principiu.

In zilele noastre, multi cercetatori, oameni de stiinta, medici, terapeuti, scriitori, s-au ocupat de aceasta problema. Rudolf Steiner, Raymond Moody, Elizabeth Kubler-Ross, Francois Brune, Serghei Lazarev, Patrick Drouot, conferintele si scrierile lor au aratat existenta indubitabila a acestui fenomen atit de prost inteles de oameni. La noi in tara , Scarlat Demetrescu a explicat pe intelesul tuturor in cartea "Din tainele vietii si ale Universului" , ce este reincarnarea.

Toti acesti autori au relatat despre cazuri de personae supuse regresiei hipnotice care au ajuns in exlporarile lor, dincolo de pragul reincarnarii actuale, astfel putindu-se corecta probleme fizice, psihice si mentale care au aparut in aceasta viata. Tot la fel se explica si sentimental de "Déja vu", pe care l-am trait multi dintre noi, adica recunoasterea unor locuri prin care nu am fost in acesta viata si intilnirea cu personae pe care nu le-am cunoscut, dar le recunoastem.

De aceea trebuie ca noi sa ne intelegem destinul, sa ne asumam greselile, esecurile , succesele, sa ne analizam sentimentele si actiunile, relatiile cu cei din jur, pentru a ne putea echilibra spiritual, pentru a invata si evolua.

Mediumul American Edgar Cayce facea in transa " lecturi" ale vietilor trecute ale solicitantilor, doctori de renume ca Raymond Moody, au studiat manifestarile de moarte clinica in care s-au aflat pacientii lor-asa numitele Near Death Experiences-incercind sa afle ce se intimpla cu sufletul dupa moarte. Din miile de marturii a reiesit ca imediat dupa moarte pacientii au vazut un tunel cu o mare lumina la capat, intrind astfel intr-o alta dimensiune, cea spirituala, fiind intimpinati acolo de rude, prieteni, cunoscuti, ghizi spirituali si alte fiinte de lumina, energetice, fara corp, care au murit de mult in viata terestra si au venit acum sa intimpine sufletul nou sosit si sa il indrume in noua lui ipostaza de viata. Toti pacientii au povestit despre o lume desavirsita, multa iubire si bunatate, armonie si impacare deplina. Ajuns aici sufletul isi revede viata si face bilantul celor bune si celor rele, dorind sa repare greselile facute, fiind indrumat si pregatit intens, pentru ca in cele din urma sa revina la reincarnare intr-un alt corp si in alte conditii, in functie de scopurile evolutive urmarite.

In acest fel se ajunge uneori ca un suflet sa doresca conditii grele de viata, corp imperfect, tocmai pentru a se maturiza si a-si plati datoriile karmice.

In lumea spirituala fiecare suflet are memoria totala a tuturor vietilor sale anterioare, dar la reincarnare aceasta se sterge si apare o amnezie tocmai pentru a nu influienta destinul si calea aleasa de acel suflet in scopul evolutiei si desavirsirii.

Daca nu ar fi acesta amnezie, viata noastra ar fi un iad, amintindu-ne de vieti in care am torturat, am ucis, am facut rele, lucruri care ne-ar impiedica sa ne alegem constient un alt viitor. O data am fost bogati, o data saraci, o data sfinti, o data calai, o data genii, o data idioti, o data femei, o data barbati , astfel ca sufletul mereu pus intr-o alta ipostaza invata, se desavirseste si evolueaza neincetat, ca la o scoala.

Sufletele, dupa gradul lor de evolutie pot opta sau nu pentru destinul din noua viata in sensul ca: unui suflet mai putin evoluat, i se impune prin Legea karmei viata pe care o va duce, un suflet mai evoluat are anumite posibilitati de alegere si este indrumat, iar un suflet superior revine la reincarnare de obicei la dorinta lui pentru a-i ajuta pe oameni, reamintindu-le prin viata lui, faptele lui, invataturile lui de desavisirea la care trebuie sa ajunga.

Sub diferitele denumiri sub care a fost cunoscuta de-a lungul timpului-metempsihoza, transmigrare, palingenezie-respinsa de religiile crestina, ebraica, musulmana, dar adimisa de toate celelalte religii, reincarnearea ramine marea redescoperire a timpurilor noastre.







preluat de la: http://esoterism.ro

Terapia prin culoare





Terapia prin culoare este o modalitate terapeutică complet naturală, capabilă de a reechilibra organismul, mai ales atunci când ne aflăm în condiţii de stres.

Încă din Antichitate, oamenii au sesizat efectele culorilor şi au încercat să vindece bolile cu ajutorul lor.

Culoarea era folosită nu numai în scopul de a vindeca, ci şi de a stimula mentalul şi de a creşte forţa vitală.

Fiecare culoare are o frecvenţă de vibraţie şi emite o undă care, după părerea vechilor chinezi, străbate retina şi ajunge la nervul optic, producând un lanţ de reacţii în organism.

Grecii şi romanii foloseau şi ei, foarte eficient, şi tot ca o formă de cromoterapie, razele ultraviolete. De la indieni ne-au parvenit cunoştinţele despre legăturile care există între culori şi cele şapte chakre (plexurile esenţiale ale organismului uman).

Cunoaştem faptul că chakrele acumulează energii subtile luminoase, colorate diferit, pe care le distribuie apoi în interiorul organismului.

Fiecărei chakre îi corespunde una dintre cele şapte culori de bază ale spectrului luminii albe descompuse prin prismă. Atunci când o anumită chakră este slab energizată, va apărea în organism o proastă funcţionare sau chiar o tulburare.

De obicei este suficient ca în aceste cazuri respectiva chakră să fi e dinamizată şi încărcată cât este necesar plexului corespunzător. Acest lucru poate fi făcut prin expunere directă la o radiaţie luminoasă de culoarea corespunzătoare respectivei chakre, din zona plexului afectat.

Roşul

Pentru europeni, culoarea roşie exprimă dragostea, iubirea, pofta de viaţă, pasiunea, extazul.

În Extremul Orient, roşul evocă în general căldura, intensitatea, acţiunea şi trăirea intensă. Roşul este culoarea tendinţei expansive, rajas.

Întruchipare a ardorii şi a năvalnicei tinereţi, roşul este, în tradiţiile irlandeze, culoarea prin excelenţă războinică. În Japonia, culoarea roşie este purtată aproape exclusiv de către femei. Este un simbol al sincerităţii şi fericirii.

Roşul are cea mai joasă frecvenţă de vibraţie şi cea mai mare lungime de undă, fiind o culoare extrem de excitantă.

El stimulează secreţia de adrenalină, aducând un aport de energie şi vitalitate privitorului, creşte presiunea sangvină, măreşte tonusul muscular, activează respiraţia.

Roşul este considerat un stimulent universal. Această culoare are acţiuni binefăcătoare asupra sângelui, facilitează regenerarea celulară, măreşte puterea voinţei şi curajul.

Culoarea roşie, deoarece este considerată a fi un stimulent universal (şi este asociată cu căldura), este indicată în stări de moleşeală, lâncezeală, oboseală, depresie, în tulburări respiratorii, răceală, tuberculoză, bronşită, anemie, gripă, dureri reumatice etc.

Stimulator general, ea excită, irită, provoacă, incită la acţiune îndeosebi în plan psihomotor, este stimulent intelectual, uşor neliniştitoare, facilitează asociaţiile de idei.

Din nefericire, însă, este foarte folosită în toate formele de manipulare vizuală, de la simple reclame şi până la campaniile publicitare.

Galbenul

Pentru europeni, culoarea galbenă reprezintă culoarea orgoliosului, culoarea geloziei; antagonic acesteia, galbenul-auriu reprezintă Divinitatea, sentimentele şi iubirea faţă de Dumnezeu, sfinţenia. În iconografie regăsim acel halou de lumină ce înconjoară capul sfinţilor şi al îngerilor.

În cosmologia mexicană, galbenul-auriu este culoarea pe care o are pământul înainte de înverzire, la începutul anotimpului ploios. Această culoare este deci asociată misterului reînvierii.

Galbenul stimulează creierul, limpezind mintea şi ajutând în luarea deciziilor rapide. Cea mai importantă acţiune a sa este aceea de a ameliora digestia.

Pentru că este o culoare asociată cu astrul zilei şi cu lumina solară în sine, se spune că tot galbenul este cel care ne face mai optimişti. Stimulează de asemenea sistemul limfatic, asigurându-i funcţionarea în condiţii optime. La fel, stimulează nervul optic şi influenţează funcţionarea normală a sistemului cardiovascular.

În plan psihologic înviorează, fiind o culoare caldă, dinamică; cum este culoarea cea mai veselă, stimulează vederea. E folosită drept culoare relaxantă, în calmarea crizelor sau a stărilor de anxietate.

Persoanele care poartă culoarea galbenă în mod excesiv trădează o sensibilitate a meridianului Bilă-Ficat, în general o afecţiune hepatică.

Portocaliul

Pentru europeni, aceasta este culoarea veseliei, a căldurii şi senzualităţii. Este o culoare revitalizantă, care reprezintă energiile solare şi anunţă deschidere către ceilalţi şi sinceritate.

Pentru tibetani şi pentru călugării budişti, în genere, reprezintă evoluţia spirituală şi bucuria iluminării. Să ţinem seama, totuşi, de faptul că pentru a atinge iluminarea se impune renunţarea la tot ceea ce ne constrânge în plan material, evoluţia spirituală neavând nimic în comun cu lumea materială, obţinându-se acea stare de detaşare de tot ceea ce înseamnă griji pământene, necesităţi şi dorinţe materiale, ambiţii.

Pentru lumea arabă, portocaliul înseamnă şi jertfă; să nu uităm că, înainte de a fi sacrificate, victimele anumitor grupări teroriste sunt îmbrăcate într-o cămaşă portocalie, ca simbol al sacrifi ciului purtat în mod greşit, într-un război al Jihadului ce se doreşte a fi considerat drept sfânt.

Portocaliul este folosit în terapia depresiilor şi este de mare ajutor în revenirea după un şoc emoţional. Are rol în întărirea sistemului imunitar, în special pentru persoanele care pot suferi de pe urma alergiilor, primăvara.

Portocaliul are, de asemenea, un puternic efect benefic asupra sistemului digestiv şi stimulează organele sexuale.

Această culoare contribuie la o circulaţie mai activă a energiei prin canalele corpului energetic subtil şi menţine starea sănătoasă a ţesuturilor pielii şi a mucoaselor.

Purtarea hainelor în diverse nuanţe portocalii vă ajută să scăpaţi de tristeţe şi de spaime, previne căderile nervoase şi ajută la creşterea poftei de mâncare. Fiind o culoare caldă, dezinhibă, conferă optimism, veselie, senzualitate, provoacă stimularea emotivă.

De asemenea, favorizează secreţia gastrică şi îmbunătăţeşte digestia.

Culoarea portocalie este foarte bună împotriva oboselii, decepţiilor, deziluziilor, ipohondriei, stresului, demenţei senile sau se foloseşte în caz de epilepsie, astm cronic, tuse, spasmofilie etc.

Rozul

Ca şi portocaliul, acesta este rezultatul unui amestec de culori, roşu şi alb, culori opuse, dar care se completează foarte bine.

Pentru europeni, culoarea roz reprezintă copilăria fericită, iubirea neprihănită şi inocenţa.

Simbolistic, reprezintă semnul iertării şi al prieteniei. Este o culoare care îl face pe cel ce o poartă să iubească lumea spirituală, fiind deci culoarea iubirii şi totodată cea mai romantică şi afectivă culoare.

Vivacitatea este caracteristica acestei culori, iar dacă apare frecvent în vestimentaţia unei persoane mature, indică dorinţa acesteia de a trăi şi de a se bucura de viaţă.

De asemenea, în cazul copiilor s-a observat că stimulează creativitatea şi sentimentul de protecţie maternă.

Verdele

Este culoarea naturii şi a vieţii; simbolizează pacea, temperarea, primăvara cu un nou început.

Pentru irlandezi, culoarea verde „de smarald” ar spune parcă „sunt liber şi mă bucur de ceea ce văd şi ce simt”, fiind un pic contrastantă cu roşul de rubin.

Verdele are o lungime de undă cu valoare medie, este mediator între rece şi cald, între sus şi jos, este o culoare liniştitoare, răcoritoare, umană.

Culoarea verde este benefică pentru vedere şi pentru sistemul nervos.

Verdele se potriveşte camerelor de odihnă şi relaxare, deoarece oferă sentimente de linişte şi armonie, vindecă şi linişteşte sufletul, elimină tensiunile şi anxietăţile.

Oamenii se simt confortabil când în încăpere există pete de culoare verde, chiar dacă ele nu sunt foarte mari sau foarte deschise; acestea oricum au efect odihnitor asupra ochiului, creând linişte, bună-dispoziţie, relaxare.

Culoarea verde este utilizată în general datorită capacităţii sale de a destinde psihicul şi corpul, în cazuri de dureri de cap, nevralgii, hipertensiune, insomnie, ulcer, tulburări cardiace sau cancer.

Din nou, din nefericire culoarea verde îşi găseşte un loc de cinste în toate formele de exprimare a manipulărilor vizuale, creând dependenţă şi anumite fixaţii cu rol manipulativ.

De asemenea, folosirea în exces a acestei culori poate determina o creştere patologică a activităţii bilei şi poate fi în acelaşi timp cauza apariţiei pietrelor în căile biliare.

Albastrul

În cultura europeană, albastrul defi neşte speranţa, crezul, infinitul cerului şi ajutorul divin.

În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a Înţelepciunii transcendente, a cărei posibilă imagine este aceea a imensităţii cerului albastru; Lumina albastră a Înţelepciunii lui Dharmadhatu (conştiinţa originară), cea care deschide Calea Eliberării.

Albastrul este cea mai rece dintre culori şi, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. În psihanaliză, albastrul-deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului premonitor, ce transcende dincolo de impulsurile subconştientului.

Această culoare calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. De asemenea, stimulează producţia de melatonină, un hormon care ne ajută să ne relaxăm şi să avem un somn profund. Multă lume care suferă de insomnie nu ştie că, dacă citeşte la o lampă cu abajur albastru, somnul nu va întârzia să apară.

Violetul

Culoarea violet are capacitatea extraordinară de a uşura accesul la stările de meditaţie şi de a accelera evoluţia spirituală; mai este utilă în cazuri de migrene şi stimulează activitatea glandei tiroide.

Spiritual, această culoare este considerată a fi o reflexie a Sfântului Duh.

Violetul este o culoare a moderaţiei, constituită din roşu şi albastru în proporţii identice, reprezintă echilibrul între Cer şi Pământ, simţuri şi raţiune, înţelepciune şi patimă.

Culoarea violet ne hrăneşte şi ne energizează în mod inefabil partea cea mai înaltă a creierului, ajutându-ne să ne extindem orizontul înţelegerii.

Leonardo Da Vinci susţinea că puterea de meditaţie a fiinţei umane poate fi mult mărită dacă medităm într-o cameră cu geamuri violete la ferestre, atunci când soarele este la amiază.

Cristalul de culoare violetă, ametistul, iniţiază înţelepciunea şi înţelegerea superioară; prezenţa sa aduce linişte, armonie, pace interioară, ajută în călătoriile în astral, călăuzeşte mintea spre o înţelegere mai profundă.

Violetul are un efect benefic asupra stării mentale şi este cunoscut drept o culoare care sporeşte încrederea în sine şi forţa spirituală.

La nivel psihic, culoarea violet calmează rapid angoasele, anihilează frica, elimină agresivitatea şi face să dispară gelozia.

Înglobând clarviziunea, sentimentul eternităţii, starea de fuziune şi unitate cu tot ceea ce ne înconjoară, violetul stimulează trăirile spirituale înalte, precum şi simultaneitatea unor stări ca optimismul şi nostalgia.

Negrul

Pentru europeni, negrul este asociat cu suferinţa, cu renunţarea sau pierderea cuiva drag, cu depresia şi singurătatea.

S-a constatat că preferinţa către vestimentaţia de culoare neagră este motivată întotdeauna de starea de spirit a persoanei care o poartă. Ea anunţă dorinţa de singurătate, independenţă, neimplicare şi mai ales perioade de criză morală.

Teodor Vasile, ”Cancerul, boala tristetii”


Teodor Vasile este un fin psiholog, pasionat de practica psihoterapiei, bine cunoscut pentru acea parte a publicului care are deschidere spre universul terapiilor alternative şi complementare. Actuala sa carte abordează problematica uneia dintre suferinţele încă necruţătoare, în ciuda progreselor terapeutice repurtate de medicina modernă, boala canceroasă.

Anxietată, frământată, stresată, supusă tuturor presiunilor sociale şi unei continue poluări chimice, lumea în care trăim este victima unei patologii în care boala canceroasă, ca şi bolile neurodegenerative şi cardiovasculare, cunosc o pondere în continuă creştere. Din acest motiv, o lucrare dedicată uneia dintre aceste suferinţe, boala canceroasă, este foarte bine‑venită.

Volumul impresionează prin vastitatea informaţiilor aduse de autor, prin susţinerea lor cu o serie de studii citate din literatură, prin complexitatea problematicii ridicate de această suferinţă, prin descrierea unui impresionant arsenal de mijloace pe care le putem avea la dispoziţie pentru prevenirea şi tratamentul acestei boli. Un spaţiu extins este destinat pentru analiza conceptelor de sănătate şi boală şi îndeosebi a celor de medicină holistică şi integrativă, care vizează toate resursele terapeutice indiferent de originea şi timpul de apariţie.

În mod paradoxal, dezvoltarea actuală a mijloacelor tehnologice cu posibilităţile imense în domeniul farmacochimiei nu a redus apelul la soluţii terapeutice alternative sau, poate tocmai de aceea, au fost aduse în actualitate cu atâta insistenţă şi amploare. Voi da un singur exemplu de beneficiu terapeutic al mijloacelor de ordin psihoterapeutic. Experienţe efectuate chiar în clinicile în care se practică medicina clasică au demonstrat că susţinerea psihologică a unui bolnav aflat în această circumstanţă grea este adesea salvatoare. Prin tehnici de autocontrol emoţional şi mental s‑a reuşit obţinerea involuţiei bolii până la definitivarea procesului de vindecare. Am citat astfel de exemple elocvente şi în lucrările noastre (În căutarea sensului pierdut, Ed. Eikon, 2008). Bernie Siegal este chirurg oncolog din SUA. În afară de bisturiu, el a încercat să‑i ajute pe pacienţii săi şi cu „sufletul”, învăţându‑i să‑şi controleze vindecarea uzând de tehnici simple de imaginare a acestui proces. Siegal afirmă că circa 40% din bolnavi au reuşit să supravieţuiască bolii, unii chiar aflaţi într‑un stadiu avansat al acesteia. A sesizat prin acest studiu că tonusul psihic este vital în acest proces de autovindecare. Voinţa, optimismul, generozitatea ca structură şi la cei mai mulţi, dar nu obligatoriu, credinţa, au avut un rol esenţial.

Un rol benefic în procesul de prevenire a recidivelor şi de vindecare s‑a dovedit a avea şi păstrarea unei diete cu o alimentaţie selectată după criterii impuse mai degrabă empiric decât riguros ştiinţific. Dar nu se poate nega rolul decisiv al experienţei în faţa unei teorii fără suport. Am citit în literatura din străinătate, şi uneori chiar şi de la noi, opinii care negau efectele terapeutice ale medicinei complementare sau alternative. Deoarece în practica mea profesională am putut verifica de‑a lungul a mai mulţi ani rezultatele tratamentelor prin homeopatie şi acupunctură, pot depune o mărturie asupra realităţii efectelor. Acesta este şi motivul pentru care am acceptat să prezint pentru cititori această carte. Cât priveşte efectul ceaiurilor din plante, nu cred că mai trebuie cineva convins. Cu toţii am apelat la un ceai, fie şi numai pentru a ne încălzi după expunere la frig. Este inutil să spun că foarte multe medicamente se extrag din plante şi că inclusiv multe animale recurg la ajutorul lor când se îmbolnăvesc, dovedind că natura este primul şi cel mai bun medic.

Este adevărat că, pentru a fi înţelese fundamentele ştiinţifice ale acestor terapii, dincolo de experienţa practică, este nevoie de informaţii şi din domeniul altor ştiinţe decât cea medicală, cum sunt informatica, fizica modernă, ultimele date venite din aria ştiinţelor neurocognitive etc.

Cred că sursa majorităţii conflictelor dintre oameni, chiar şi cei de ştiinţă, constă în absenţa informaţiilor necesare pentru înţelegerea partenerului de dialog. Se poate spune că autorul reuşeşte să descrie un adevărat compendiu, un tablou sinoptic al tuturor elementelor care fac parte în clipa de faţă din universul medicinei alternative şi complementare. Nu este omisă niciuna din posibilităţile la care se poate recurge – de la tehnicile de psihoterapie la cele oferite de experienţa milenară a medicinei tradiţionale orientale sau la cele de sorginte foarte modernă, ca programarea neurolingvistică.

Efortul depus de dr. Teodor Vasile este unul meritoriu, oferind un ghid atent documentat, scris într‑un stil clar, accesibil tuturor celor interesaţi de cunoaşterea unui univers de gândire şi experienţă la care omul a fost obligat să mediteze de‑a lungul istoriei sale pentru a‑şi amenda suferinţa şi a‑şi optimiza condiţia sa de existenţă. Indiferent de opiniile exprimate despre acest gen de medicină de către cei mai puţin sau deloc informaţi, vor fi întotdeauna bolnavi care o vor agrea şi nimeni nu le poate interzice dreptul de opţiune, iar pe de altă parte, nu se poate ignora o experienţă a omenirii verificată de‑a lungul a mii de ani. Este dincolo de orice dubiu că prudenţa, onestitatea şi competenţa sunt la fel de necesare aici ca în orice alt act medical, iar autorul, dr. Teodor Vasile, ne aduce, prin această carte şi prin modul în care şi‑a exercitat până acum arta sa profesională, o dovadă de seriozitate şi de certitudine.

Prof. dr. D. Constantin-Dulcan

Material extras din cartea ‘’Cancerul, boala tristetii’’, publicata la Pro Editura si Tipografie. Recomand aceasta carte, ce poate fi achizitionata online AICI





preluat de la: http://www.minunemica.ro