duminică, 14 aprilie 2013

Karma, o cauză a bolilor





Fiecare entitate a Universului poartă cu sine un bagaj de informaţii proprii adunate în timpul existenţei sale multiple, cunoscut sub numele de karmă. Suma acestor pachete de informaţii individuale, asemănătoare unor cipuri de memorie dintr-un computer, la nivelul Universului constituie o karmă generală. Această karmă este parte integrantă a corpului spiritual.


În funcţie de încărcătura karmică, de beneficitatea sau maleficitatea adunată în ea, din timpul vieţii materiale, spiritul după moartea corpului fizic poate ajunge în spaţiile astrale superioare, denumite în Biblie Rai, sau în cele inferioare, cunoscute sub numele de Iad sau Purgatoriu.


Spiritul

Gândul, vorba şi fapta, prin binele sau răul cuprinse în ele, sunt cele care ne duc spre "lumină" sau spre "întuneric". Fără a fi înţeleasă karma, viaţa pământeană pare să fie îngustă şi crudă. Mulţi au impresia că persoanele corupte şi ticăloase par a scăpa mereu "basma curată", în timp ce nevinovaţii sunt aspru pedepsiţi. Acest paradox dispare privit prin prisma credinţei, căci există o realitate divină care schimbă aparenţele.
De obicei, existenţele anterioare, care au format karma unei persoane, rămân stocate undeva în subconştient, nefăcând parte din memoria vieţii actuale. Ele pot fi, însă, activate prin fenomenul de decorporalizare (părăsirea temporară a corpului), în apropierea morţii, în vise, în regresii hipnotice, precum şi în străfulgerări spontane. Regresia hipnotică în vieţile trecute se poate folosi în scop terapeutic pentru că se găsesc, cu această ocazie, cauzele unor boli din viaţa curentă, producându-se astfel vindecări miraculoase. Copiii mici vorbesc spontan despre vieţile lor trecute, reamintindu-şi detalii verificabile deseori despre existenţele lor anterioare. Au fost realizate filme documentare cu astfel de cazuri. Este bine de ştiut că, la nivel de individ, spiritul nu intră în embrion până la finalul celei de-a treia lună de sarcină. Persoanele iniţiate în cunoaşterea adevărului existenţei, acelea care au un nivel spiritual foarte înalt pot conştientiza deseori comunicări cu planurile astrale care cuprind şi informaţii din vieţile anterioare.


Raiul şi Iadul

De-a lungul istoriei, omenirea a participat la numeroase activităţi de grup, ceea ce a făcut să se formeze, din reunirea spiritelor care formau grupul, un spirit colectiv ce a dus la crearea unei karme colective. De exemplu, s-au declanşat invazii ale unor armate de cuceritori, care au împrăştiat dezastre şi moarte. Astfel, grupuri întregi apar şi dispar de-a lungul timpului, ca apoi să reapară sub o altă formă şi expresie socială. Aceste evenimente trecute în karma colectivă atrag după un timp numeroase dezastre ce se abat asupra unor grupuri de indivizi cu acelaşi destin karmic.
În zonele inferioare ale spiritului, în care cad mulţi fără să-şi dea seama, pare că timpul se opreşte, iar suferinţa devine parcă eternă. Dante a definit frumos această cădere: "Voi, ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!". Cei ajunşi acolo, conştientizând într-un târziu şi căindu-se, vor spune: "Dacă există un Dumnezeu, îl rog să mă ajute!", iar ajutorul poate veni nesperat de repede, căci o zicală din filosofia Zen spune: "Raiul şi Iadul se află la o distanţă de numai un centimetru".


Picioarele – legătura cu Pământul

În continuare voi descrie, conform învăţăturii Maestrului Hilarion, ce afecţiuni ale corpului fizic pot avea originea în încărcătura karmică negativă a vieţilor trecute.
Picioarele reprezintă legătura directă a omului cu viaţa fizică, cu Pământul. Problemele care se ivesc la picioare simbolizează refuzul de a avansa, de a evolua sau teama de a stagna în viaţă.

Gambele reprezintă personalitatea manifestată în viaţa materială. Gleznele reprezintă capacitatea de a aborda noi direcţii în viaţă. Gamba are două oase, tibia în faţă şi peroneul în spate. Pentru o femeie, tibia reprezintă feminitatea, iar peroneul partea masculină, inconştientă. O tibie stângă ruptă la un bărbat se traduce printr-o neînţelegere cu o femeie şi cu masculinitatea sa, cu afirmarea de sine, cu puterea de decizie şi de acţiune a lui. Peroneul stâng rupt la o femeie înseamnă probleme cu altă femeie şi cu partea sa inconştientă, masculină.

Coapsele reprezintă partea sufletească a unei persoane. Existenţa unui singur os al coapsei reprezintă unicitatea spiritului. Ruperea femurului înseamnă neascultarea fiinţei sale interioare, a spiritului său. Fisura la capul femurului semnifică creativitate slabă şi nepreocupare suficientă spirituală.
Probleme apărute aproape de genunchi denotă o intuiţie scăzută. Genunchii simbolizează calitatea legăturii între personalitate şi spirit, prin sănătatea lor. Problemele apărute la ei indică o îndepărtare de scopul evoluţiei din această încarnare, refuzul de a evolua. Simbolic, actul îngenunchierii se traduce prin gambe – personalitatea care se estompează, punând în evidenţă coapsele – spiritul.
Şoldurile reprezintă căutarea, prin liberul arbitru, a căii în viaţa materială. Aici problemele apar prin lipsa ori slaba coordonare în viaţă.


Bazinul, spatele

Bazinul reprezintă zona procreaţiei. Probleme apar din cauza blocajului pe chakra Muladhara, care îşi are sediul aici. Blocajul este provocat de înţelegerea greşită a sexualităţii.

Spatele poate avea o gamă întreagă de probleme. Blocajele din partea de jos duc spre teama de viitor şi lipsa de susţinere financiară. Spre mijloc problemele apărute sunt din cauza sentimentului de vinovăţie (în partea stângă faţă de o femeie, iar în partea dreaptă faţă de un bărbat) şi dificultăţi faţă de detaşarea de trecut. Problemele apărute în partea superioară a spatelui indică neînţelegere de către anturaj, lipsă de susţinere afectivă, impresia responsabilităţilor prea grele.
Sistemul de reproducere cu disfuncţii se manifestă din cauza problemelor sexuale sau de procreaţie prost înţelese din viaţa anterioară sau a celei prezente. Mania faţă de partenerul sexual duce la apariţia infecţiei urinare. Iubirea dintre parteneri în momentul actului sexual duce la schimb de energie între bărbat, care cedează, şi femeie, care primeşte. Spiritele evoluate se încarnează prin cedarea de energii sufleteşti nepoluate, prin iubirea adevărată.


Aparatul digestiv

Stomacul este cel care simbolic digeră experienţele existenţei şi acceptă învăţăturile. Resentimentul, aversiunea, neliniştea reprezintă principalele cauze ale ulcerelor. Indigestiile, gazele, hiperaciditatea reprezintă resentimente, manie refulată. Intestinele asimilează experienţele vieţii, iar disfuncţia lor se traduce prin refuzul înţelegerii lecţiilor de viaţă ca evoluţii. În aceste zone, cancerele se declanşează din cauza şocurilor emoţionale care au rămas închise, neexteriorizate pentru a fi dezamorsate. Cauza spirituală a cancerului este neasimilarea lecţiilor karmice propuse pentru a scăpa de încărcătura negativă din vieţile trecute, neputând astfel evolua spiritual.

Pancreasul este cel de la a cărui disfuncţie apare diabetul. La persoanele mature, acesta este cauzat de problemele relaţionale în familie sau societate. Dacă diabetul se declanşează în copilărie sau tinereţe, el are o cauză karmică, datorându-se unei vieţi trecute, în care persoana nu şi-a refuzat nimic din plăcerile vieţii. Din această cauză viaţa actuală trebuie să se supună unei discipline severe aşa cum impune diabetul.
Ficatul este locul în care se adună toate vibraţiile gândurilor negative ca ura, mania. Afecţiunile ficatului apar în general din mania pe propria persoană care se transformă în manie faţă de alţii, declanşată dintr-un conflict între spirit şi mental. Un ficat care funcţionează precar din naştere arată că într-o viaţă anterioară s-a manifestat dezacordul spirit-mental, fapt ce ar putea declanşa şi icterul. Acest lucru poate să apară şi dintr-un prejudiciu ce nu este anulat în viaţa curentă. Dacă apare credinţa crescută în divinitate şi pot fi reduse gândurile, emoţiile negative se obţine o eliberare a funcţiei ficatului, curăţindu-l de toxicitate. Îngustimea spiritului, oboseala excesivă sau supărarea atacă funcţia vezicii biliare.


Inima şi sângele

Inima este în legătură directă cu chakra Anahata. Persoanele care nu-şi exprimă deschis sentimentele îşi blochează chakra inimii şi riscă apariţia problemelor cardiace. Reprimarea emoţiilor şi sentimentelor provoacă afecţiuni grave cardiace. Problemele congenitale la inimă îşi au origine în aceleaşi cauze, dar din existenţa anterioară. Pendularea sentimentelor duce la neregularitatea ritmului cardiac, iar neeliberarea energiei iubirii în viaţă duce la atacul cardiac.
Sângele este cel care asigură circulaţia emoţiilor şi sentimentelor în corp. Hipertensiunea se caracterizează, din acest punct de vedere, prin iubire limitată şi lipsă de compasiune. Hipotensiunea arată de asemenea o iubire limitată pe fondul unei iubiri negative, cu credinţa ca în general dreptatea este de partea propriei persoane. Anemia este consecinţa unui refuz de a-şi utiliza talentele în serviciul aproapelui său. Un anemic cu nivel spiritual înalt trebuie să-şi iubească semenii şi să-i ajute, devenind un adevărat ghid spiritual.
Colesterolul corespunde înăspririi naturii sentimentale, rigidităţii, durităţii persoanelor care-şi creează o carapace, crezând că astfel se pot proteja. Pentru toate problemele legate de sânge este recomandat un regim vegetarian.
Splina reprezintă un depozit de sânge, deci de energie. Problemele splinei se pot traduce în incapacitatea de exprimare a iubirii sau existenţa unei obsesii.
Sistemul respirator absoarbe energie din atmosferă asigurând funcţionarea corpului. Una dintre cauzele problemelor respiratorii este refuzul de a exista, de a lăsa viaţa să intre în corp. Acestea pot fi şi rezultatul unei utilizări necorespunzătoare a energiei într-o existenţă anterioară, cum ar fi violenţa, de exemplu. Tuberculoza arată că în altă viaţă persoana respectivă a trăit numai pentru valorile materiale.
Sistemul limfatic este strâns legat de mental şi de facultăţile intelectuale, comunicaţie, reflexie, idei, gânduri.


Boli nervoase

Bolile nervoase arată o utilizare defectuoasă a cunoştinţelor sau a calităţilor intelectuale, cu gânduri negative, abundente în viaţa actuală sau anterioară. Ele indică o utilizare prea dogmatică, prea critică şi prea rigidă a mentalului.
Pielea îşi strică aspectul din cauza reţinerii persoanei de a se exprima deschis, de a fi ea însăşi. Psoriazisul şi alte boli de piele au la bază o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Cauza karmică constă în cruzimea faţă de animale într-o existenţă anterioară. În viaţa actuală aceste persoane fie au teamă de aceste animale, fie le adoră. Alergiile sunt rezultatul unei experienţe traumatizante în această viaţă sau într-o alta trecută ori sunt din cauza unei utilizări defectuoase a unei energii spirituale. Zona zoster indică teama de viitor, antrenând gânduri negative.
Anorexia arată ca într-o existenţă anterioară individul a manifestat lăcomie, urmată de obezitate şi de moarte precoce.
Autismul apare pentru că într-o existenţă anterioară individul a avut parte de un refuz al societăţii (mizantropie), ducând o viaţă marginală. În această viaţă, singura soluţie este iubirea pe care apropiaţii săi trebuie să i-o dăruiască.


Alte boli

Tabagismul este legat de o problemă de înţărcare şi ar trebui cultivată detaşarea de mamă.
Alcoolismul implică probleme cu tatăl, deci trebuie cultivată detaşarea de acesta.
Angina reprezintă teama de a se exprima sau de a cere părinţilor ori partenerului.
Artrita indică un spirit prea critic şi rigid, rigiditatea provenind din mental.
Coma maschează fuga de ceva sau cineva.
Conjunctivita indică o manie neexprimată, frustrare.
Constipaţia indică ataşament, posesivitate, refuz de a se debarasa de scheme devenite inutile.
Diareea, hemoroizii, retenţia de apă arată un refuz, teama de a slăbi, încordarea.
Herpesul arată culpabilitatea sexuală, iar insomnia culpabilitate.
Răul, în mijloacele de transport, arată teama de a pierde controlul în timp ce răul de mare indică teama de moarte.
Greaţa şi vărsăturile arată respingerea unei idei, a unei persoane sau a unei experienţe. Aceeaşi interpretare este valabilă şi pentru o femeie însărcinată, adică aceasta nu şi-a dorit cu adevărat să aibă copilul.
Problemele de prostată sunt legate de culpabilitate sexuală ori teama de a îmbătrâni.
Reumatismul indică resentimente, slăbirea iubirii faţă de persoana apropiată sau rigiditate, asprime.
Guturaiul se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri sau a unei culpabilizări. Nasul reprezintă intuiţia şi cunoaşterea de sine, fiind legat de chakra frontală Ajna, iar atunci când acesta curge reprezintă lacrimi şi o purificare necesară.
Afecţiunile glandei tiroide subliniază faptul că persoana respectivă nu se poate exprima cum doreşte şi poate încerca umilinţa.
Miopia indică teama de viitor şi faptul că într-o experienţă precedentă, individul nu a dorit să vadă adevărul şi nici să-i ajute pe apropiaţii săi. Adesea părinţii inspiră teamă copilului, ceea ce declanşează un proces retinian, producând puţin câte puţin miopia.


Capul

Durerile de cap arată rezistenţa la curentul vieţii sau la scopul încarnării sale, la schimbare. Uneori indică şi autocritica, denigrare de sine sau lipsa de iubire de sine. Ceafa înţepenită arată un refuz de a se schimba sau teama de noutate.
Afecţiunile dentinare indică dificultăţi în a lua decizii.
Orice problemă legată de gât corespunde temerii de a întreba şi de a se exprima sau chiar blocaj al creativităţii inspirate.
Afecţiunile urechilor corespund refuzului de a înţelege pe cineva sau ceva.
Înălţimea mică arată că într-o viaţă anterioară individul nu a dat importanţă expresiei sufletului ori a avut tendinţa de a se limita în mai multe domenii. Uneori este o karmă, rezultând dintr-o utilizare necorespunzătoare a forţei fizice (violenţa) într-o existenţă anterioară.


sursa:  jurnalul.ro

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Despre reincarnare - in gandirea greaca, hinduism, buddhism, gnosticism, cabala ebraica,





Informatii referitoare la reîncarnare au existat (si mai existã) în Biblie si în unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reîncarnãrii, sustinutã si de Iisus. În anul 553 însã, la cel de-al cincelea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reîncarnãrii a fost anatemizatã, fiind consideratã drept o eroare dogmaticã. Împãratul Justinian (leit-motivul sãu: “Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede în preexistenta sufletului!”) a impus clerului propriul sau crez, a pus sub arest pe Papa Vigilius (spre a nu conturba Conciliul!) si aobligat episcopii sa accepte noua dogmã. Justinian a considerat cã teza reîncarnãrii acordã omenirii o prea lungã perioadã de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a constiintei.
Dupã anul 553, credinciosilor li s-a spus de cãtre bisericã cã au la dispozitie o singurã viatã pentru a reveni din nou la stadiul dinaintea comiterii pãcatului originar. Noua tezã a lui Justinian, propagatã masiv în rândul enoriasilor de pretutindeni în cursul secolelor urmãtoare, continuatã pânã azi, a dus la erori si mai mari de comportament ale oamenilor, majoritatea încercând sã traiascã din plin asa-zisa unicã viatã. Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele si cele 31 de evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toatã cenzura impusã textelor originale, s-au mai pãstrat
pe alocuri unele referiri ale lui Iisus la reîncarnare (Evanghelia lui Ioan [3,1-8], de asemeni afirmatiile lui Iisus despre reîncarnarea profetului Ilie în trupul lui Ioan Botezãtorul din Evanghelia lui Matei [11,14 si 17,10-13], sau cele spuse de
 Iisus fariseilor, în legaturã cu faptul cã el ar mai fi trãit odatã pe pãmânt, încã înaintea patriarhului Avraam [Evanghelia lui Ioan, 8,56-58]). Alte pasaje biblice care aduc indicii asupra reîncarnarii: “Ieremia” (1,5), “Cartea Intelepciunii” (2,5 si 8,20), “Cartea lui Kohelet” (12,6), “Evanghelia lui Matei” (26,52), “Evanghelia lui Ioan” (9,1-3), “Epistola lui Pavel cãtre Filipeni” (2,6-7), “Epistola soborniceascã a lui Iacov” (3,6). De asemenea, în documentele necanonice (apocrife): “Evanghelia dupã Pistis Sophia”, “Evanghelia lui Toma” s.a. 

de Tiberiu Claudiu IONESCU.

Gândirea greacã

La baza acesteia se află unele comunităţi practicante ale religiei inspirate
de Orfeu (orfismul), apărute în Grecia începând cu secolul 6 î.Hr. Este vorba
despre un sistem de credinţă care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de
reîncarnări. După ciclul naşterilor şi roata destinului, existenţa trupească e
considerată ca o pedeapsă. Exilat în corp, sufletul trebuie să scape de tristul
destin al reîncarnărilor şi nu poate să o facă decât prin asceză (adică prin
abstinenţă de la consumul de carne). Numeroşi filozofi au fost marcaţi de aceste
credinţe, dar indiferent de forma pe care o ia doctrina lor, scopul rămâne acela
de eliberare a sufletului. Încarnarea sufletului apare ca o pedeapsă pe care
sufletul şi-a atras-o prin propriile sale greşeli; prin urmare reîncarnarea
funcţionează în acelaşi timp ca o fatalitate de care trebuie să te eliberezi şi ca o
şansă de eliberare. În orice caz, pentru ca această eliberare să intervină, e
necesară o iniţiere religioasă sau o conştientizare filozofică.

Hinduismul

Ideea de reîncarnare se exprimă cel mai pregnant în hinduism, cu toate că
şi aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretări. Cele mai vechi texte (Rigveda)
nu pomenesc nimic despre această idee. Abia în Upanisad, vechea teorie a plăţii
a fuzionat cu ideea de reîncarnare. Ca urmare, se pot observa unele influenţe
reciproce între religia originară, revoluţia adusă de Upanisad, Baghadavad Gita
şi evlavia populară. În Upanisad, identificarea salutară a Sinelui (atman) cu
Absolutul (brahman) nu poate avea loc decât dacă Sinele o rupe cu ciclul
infernal al existenţei (samsara), adică cu şirul de reîncarnări succesive. Salvarea
înseamnă oprirea revenirilor pe pământ şi nicidecum înmulţirea numărului de
reîncarnări, cum pretind adepţii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu e
vorba aici de o nouă naştere; omul se naşte o singură dată, dar nu moare cu
adevărat: din reîncarnare în reîncarnare, el nu-şi schimbă decât trupul, până ce
ajunge la adevarată libertate, în Nirvana. Principiul care dirijează călătoria dintr-un
corp în altul este dorinţa sau legea karmei. Scopul spiritualităţii hinduse este
acela de eliberare de această legătură karmică, pentru a se putea uni cu brahman.


Prin Bakhti (curent de devoţiune) se insistă asupra harului divin ca unic mod de
salvare. Omul nu este agentul propriei eliberări din ciclul reîncarnărilor.
Hinduismul culminează printr-o mistică a eliberării, dar nu şi prin explicarea
răului şi morţii prin reîncarnare. Este aici o mare diferenţă faţă de ezoterismul
occidental care se consideră ca derivând din hinduism. Pentru Albert
Schweitzer, această mistică este legată de o negare a lumii, de o concepţie
pesimistă a existenţei; această idee este contemporană cu predominanţa ideii de
reîncarnare, ea este de asemenea legată de o viziune pesimistă a materiei şi
istoriei. Ideea de reîncarnare este centrată total asupra omului şi faptelor sale.

Buddhismul
Buddhismul, ca şi hinduismul, crede în existenţa unei relaţii strânse între reîncarnare şi legea karmei. Sunt totuşi numeroase diferenţe faţă de hinduism.
Privind concepţia eliberării, omul se poate elibera singur de lume şi de
suferinţă. Terapia se bazează pe critica iluziilor legate de dorinţă şi pe renunţare;
ea propune un demers mai puţin mistic, cât psihologic. Accentul nu este pus pe
fuziunea cu brahman, ci pe detaşarea care conduce la Nirvana, înţeles ca o
privaţiune de orice dorinţă, ca un calm desăvârşit.
Non-permanenţa sufletului: continuitatea subiectului uman nu este decât
iluzie şi aparenţă. Nu se are în vedere nemurirea sufletului. Sufletul este un flux,
o curgere, o transformare neîncetată. Doar curgerea vieţii pare să asigure continuitatea
reîncarnărilor.
Nirvana: în budismul clasic este definit într-o manieră negativă. El nu este
de fapt nimic, nu este un loc, el exprimă starea de eliberare, de non-dorinţă. Dar
anumite secte îl văd ca pe locul de beatitudine, de fericire deplină atinsă la
sfârşitul procesului de eliberare de către individul care a trecut printr-o serie de
reîncarnări.
Alte curente de gândire:

Gnosticismul: este o ipoteză iudeo-crestină alcatuită din mai multe
curente crestine aparute în cursul celui de-al doilea secol după Hristos. Printre
altele, această ipoteză atribuie lui Hristos teoria dupa care Ioan Botezatorul ar fi
fost Ilie reîncarnat.
Cabala ebraică: există din vremea celui de-al doilea secol după Hristos,
dar propăşirea ei s-a făcut între sec. 13-16. Este o teosofie în formă ebraică.
Cabaliştii nu sunt toţi de acord asupra ideii de reîncarnare. Sunt multe adaptari
succesive, care dau impresia de a te găsi în faţa unei compilări doctrinare, în
care reîncarnarea işi joacă rolul în funcţie de problemele care se ivesc în
conştiinţa populară.
Filozofii moderni: Ideea de reîncarnare a atras mult o serie de filozofi moderni. Pentru Lessing (1729-1781), aceasta constituie o ipoteză, pentru Arthur Schopenhauer (1786-1860), ea este un element important al unei filozofii
extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentată ca o filozofie a plictiselii).
Spiritismul: Reîncarnarea se regăseşte în curentul spiritist al lui Allan Kardec (1804-1869). Influenţa sa a fost foarte mare în sec. 19 şi se mai păstrează înca reminiscenţe importante în Brazilia şi Filipine. 


Rozicrucienii: aceast curent afirmă, printre altele, că reîncarnarea nu este un simplu fapt de credinţă, ci ceva sigur, accesibil capacităţilor oculte ale iniţiatului şi ca orice fiinţă este parte integrantă din Dumnezeu (tema care se regăseşte azi în curentul New Age), ca doctrină despre reîncarnare este o explicaţie etică mulţumitoare a nedreptăţilor din această lume; că reîncarnarea şi legea de la cauză la efect sunt în perfectă armonie cu astrologia; că Hristos a dat ucenicilor săi învăţături despre reîncarnare, dar că le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre aceasta, de unde ar reieşi o ocultare, o ascundere a existenţei reîncarnării timp de 2000 de ani.

Antropozofia: Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei a trecut prin iniţierea Rozcrucienilor. Se observă la el, ca în toate teoriile moderne
ale reîncarnării, o deplasare de accente şi chiar o răsturnare completă a sensului
reîncarnării. Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea
reîncarnarilor. Pentru Rudolf Steiner, reîncarnarea nu mai este o lege
îngrozitoare a existenţei, de care ar trebui să se elibereze, ci devine un
instrument pozitiv, indispensabil dezvoltării spiritualităţii şi a libertăţii. Naşterea
într-un corp este ceva minunat în sensul biblic al creaţiei omului după chipul lui
Dumnezeu. Ceea ce alienează omul, nu este trupul său, ci atitudinea în faţa
vieţii. Suferinţa legată de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a
sufletului faţă de posibilităţile pe care i le oferă viaţa actuală. Sufletul trebuie să
fie eliberat de această nepotrivire, dar nu de corp. Această concepţie este legată
de evoluţionismul şi ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner,
Hristos constituie impulsul central şi hotărâtor al istoriei mondiale.


BIBLIOGRAFIE
1. Briancianinov, Sfântul Ignatie, Despre vedenii, duhuri şi minuni,
Editura Sophia, Bucureşti, 2002.
2. Brune, Francois, Hristos şi karma, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1997.
3. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre viaţa după moarte,
Editura Agape, Fagaras, 1997.
4. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre astrologie, Editura
Agape, Făgăraş, 1997.
5. Bastovoi, Savatie, În cautarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa,
Timisoara, 2002.
6. Brune, Francois, Morţii ne vorbesc, Editura Enciclopedica, Bucureşti, 1994.
7. Harrison, Peter & Mary, Viaţa înainte de naştere, Editura Europolis,
Constanţa, 1993.
8. Paraskevaidis, mitrop. Hristodoulus, Războiul împotriva satanei,
Editura Anastasia, Bucureşti, 1998.
9. Novak, Adolf, Mişcarea carismatică, Editura Lumina Lumii, Korntal, 1995.
10. Marler, John & Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urmă,
Editura Sophia, Bucuresti, 2002.
11. Kernbach, Victor, Enigmele miturilor astrale, Editura Albatros, Bucureşti.
12. Ilie Cleopa, arhim., Despre vise şi vedenii, Editura Bunavestire, Bacău, 1994.
13. Filaret, pr. Ioan, Creştinism şi yoga?
14. Costian, Dan, Adevărul despre Yoga, Editura Valmi.
∗ Tehnoredactor, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, adresă de e-mail: tibiionescu@yahoo.com.

marți, 2 aprilie 2013